Am cedat în favoarea simțirilor. Admit că o altă revoluție mă încearcă şi nu mi-e străin sentimentul. Trecutul mi-a mai propus acest conflict şi întotdeauna l-am înfruntat cu brațele deschise, dar și cu inima purice. Întotdeauna m-am temut de începuturi, de întregul declarațiilor și excesul acestora. I Nu obișnuiesc să mă mint, deși, în mintea mea îmi propun tot felul de situații ipotetice, cu gândurile mele se petrec cele mai complexe calcule matematice, rezultate care nu pot fi nici măcar bănuite pe coala voastră de hârtie, formule care nu pot fi aplicate de cele mai multe ori şi tot de... [citește mai departe]
14.01.2008 • Caiet
A fost invadată de o flotă animalică într-o cocina pe care, după ce o vei părăsi, o vei ponegri. N-ai prins ideea? Nu-i nimic. Abia am născocit-o… nu mai încerca, nu-i vorba de ţara ta. Doar tu ai putut să încalţi un tricou. Scoate, Doamne iartă-mă, şosetele din buzunar că nu-s mărgele. Şi dacă ar fi, de ce nu le pui la gât? Omule, ce-i cu tine? Ai descoperit noaptea şi butoanele, eşti „trendy” şi ai toane… Bravo! Erau aici înaintea ta, să ştii, şi îţi pregăteau de multă vreme, peste zile şi mici bariere, drumul printre beţi(v)i. După atâtea... [citește mai departe]
30.11.2007 • Caiet
Ştiaţi că lui nu-i prinde bine stingherul în care se proslăveşte acum şi sunt unele clipe în care, rătăcind sorţii himere, devine un înger plutind printre zările întristării şi-ale cărui aripi se frâng lovindu-se de norii lăcrimând secetei din sufletul său? Mă retrag să-l observ, îmi iau un scaun comod, o zdreanţă biată speranţă şi m-aşez lângă focul greu ce-aleargă prin caloriferele îngheţate şi vechi. Afară nu ninge, nici ploaie nu-i, doar vântul pierdut de soaţă caută o direcţie pe care, după ce a găsit-o, încearcă s-o desluşescă. Curaj! … — Nu ai vrea într-un parc amândoi să lăsăm sentimentele... [citește mai departe]
14.11.2007 • Caiet
Sterp, imaterial, vid, anonim. Am început să fug de neobositele tălăngi difuze în speranţa că mă voi prinde din urmă şi îmi voi răspunde la întrebarea care m-a dezbrăcat de fericirea de a ferici. Picăturile care sparg liniştea umedă a peşterii luminată de reflexia unor sclipiri înlăcrimate produc ecouri care mă trezesc la realitatea mea dintâi: singurătatea. Pustiu pe pământ, pustiu printre nori. Nu ştiu dacă, în căderea sa, un astru aflat la ultima strigare are celeritatea cu care mă îndepartez eu de înspăimântătoarele sentimente îmbâcsite de praful raţiunii. Nu vreau să ştiu dacă deziluzia incapacităţii de a finaliza intenţii... [citește mai departe]
06.11.2007 • Caiet
Mohorâţi. Fade siluete ferindu-se de suspinul unei seri de mai într-o dimineaţă de noiembrie, adoptând câte o mină de circumstanţă, grăbindu-se către o pierdută zi de ieri, meritată zi de mâine. Grupuri, grupuri, mai mulţi ori mai puţini, acelaşi trai nedovedit de la tenul fin al unei domnişoare până la pieile scorţoase împodobite cu formele unor fiare macabre. Totul era un praf de apă cu forme gri strecurându-se printre alte gri forme. Ajuns în cuibul formării mă înglobez printr-o metodă blazată reticenţei cu care puteam fi întâmpinat şi pe care am remarcat-o la o parte din cei care aleg, de... [citește mai departe]
05.11.2007 • Caiet
Nu stiu dacă vă puteţi imagina câte v-aş putea spune despre singurătate, acum când tot ceea ce mă defineşte are un şmag de singurătate, până când şi noemele mele se scaldă într-o încântătoare singurătate. Nici literele nu mai vor să compună cuvinte. Mă simt ca-n pustiul dintr-o peşteră: Inventez sunete, iar dacă acestea seamană a cuvinte nu vor să se lege. Şi dacă s-ar lega nu te-ar dezlega, nici măcar nu te-ar clinti, d-apoi urni. Singuratate, cum să te definesc chip străin şi slut sculptat de extrovertirea mea, dar înfrumuseţat de intenţia conturării unui nou concept frenetic? Încă mai râd... [citește mai departe]
03.11.2007 • Caiet
Omniscienţa, prin definiţie, este însuşirea de a şti totul, dar şi un prilej prin intermediul căruia îl putem întreba pe Creator dacă este compatibil cu atemporalitatea lui, cu ideea că omul a fost creat liber, egal în şansă prin înzestrarea sa cu liberul arbitru, având în vedere că omniscienţa include şi cunoaşterea evenimentelor viitoare, nu doar trecute ori prezente, situaţie pe care nu o mai putem etala acronic si care ne determină să acceptăm precogniţia ca incompatibilă liberului arbitru.
01.11.2007 • Caiet
Trotuare aglomerate de paşi mici, dar deşi, bine direcţionaţi către incertul zilei de mâine. Copile cu rimel de proastă calitate, cu broboaze negre printre gene şi creionate puternic în jurul buzelor, cercei câte cinzeci şi trei, părul înfoiat, îmbrăcate colorat. Bărbaţi cu chip de copii trăgând după ei valize grele pentru un trai decent, cu unghii mari, murdare, haine rupte şi-o încălţare dezlipită la vârf. Ochii mici, înapoia pe orbită, o privire înceţoşată, nedormită, puţin cutată şi barba usor albită de praful răutăcios al semenilor. Pe lângă ei, fiecare cu câte o doamnă, o tânără apusă devreme în grija dărilor,... [citește mai departe]
25.10.2007 • Caiet
Pantalon foarte scurt, portocaliu, din fâş ieftin, picioare încălţate de papuci într-un deget, maiou de culoare verde ţipător neasortat cu tufa „stereo”, neagră şi urât mirositoare, trei ghiuluri, două brăţări şi-un ceas la fel de auriu precum kilogramul de zale care-i încolaceşte gâtul. Printre cojile de seminţe dintre buzele acestuia se aude o „băgare de seamă”. Ochelarii sunt puşi la loc de cinste, către ceafă, mâna dreaptă scarpină ceva-ul care îl determină să se ridice pe vârful piciorului stâng, gesticulând cu fiecare scoatere din seama în care băgase anterior şi-apoi începe concertul: promovarea „smardoiului, care este” în timp ce priveşte... [citește mai departe]
21.10.2007 • Caiet
Pentru că suntem raţionali şi, cu toate că, religia nu (mai) exclude omenescul în favoarea sacrului, tindem să ne apropiem în mod direct de divinitate încercând să trecem peste firescul intermediar, reprezentantul instituţiei religioase. În drumul nostru către divinitate putem exclude orice misit care, vrând-nevrând, devine un factor de influenţa, mai mult sau mai puţin constructiv, crezului nostru. La aceasta se adaugă şi lipsa vechilor bariere geo-politice, care face astăzi din religie o opţiune spirituală individuală. Totuşi, nu cautăm să ne eliberăm de cultul religos, cautăm să ne îndepărtăm de latura sa opresivă, mai ales când descoperim că nu mai... [citește mai departe]
21.10.2007 • Caiet
— Atenţie, se închid uşile. Urmează staţia Izvor cu peron pe partea dreaptă. Acesta a fost anuntul trenului în care ar fi trebuit să mă urc. De când a sosit în staţie l-am privit şi a plecat. Nici un moment nu m-am dezlipit de gresia rece a peronului, şira spinării nu mi-am clintit-o de pe coloana de beton tristă si îngheţată. M-am ghemuit, mi-am strâns bine genunchii la piept, apoi am închis ochii. Nu mai simt decât răceala care-mi stafideşte fiecare organ din mine, rămânând doar o senzaţie de goliciune putrezită. Mi-e frig şi sunt atât de obosit, încât pixul... [citește mai departe]
05.10.2007 • Caiet
Undeva aş rămâne mereu, de undeva nu m-aş mai întoarce niciodată. Asta am ştiut întotdeauna şi cu siguranţa „undeva-ul” pe care l-am lăsat în urmă m-ar fi păstrat şi îi este dor de mine. Este firesc să rămână în urmă copilăria, dar eu o vreau înapoi, să devin prizonierul ei permanent. Cu trup şi suflet, acesta este singurul regres pe care mi-l doresc: înapoi copil să fiu. A început marea confruntare dintre mine şi pietrele societăţii. Munţii au creste foarte înalte faţă de speranţa mea pătimaşă, totuşi, în ascensiunea mea, iluzia reuşitei către necunoscutul înaltului m-a aşezat pe-un colţ stâncos... [citește mai departe]
24.09.2007 • Caiet
Mirat mă-ncrunt în faţa celor fără de soartă, Absolutismul, nepăsarea şi ura lor mă-nfioară. Revoc gândirea uzului prea lesne acceptată Întreţinând doar spontaneităţi făr' de viaţă; Amintesc numai fiorul dorinţei de-altădată. Mai puţină raţiune, prea multe simţiri Atât de intense, prea arzătoare pasiuni, Rămân devotat rugii angelice tu-mi eşti, Îngerul din braţele-mi solitare, regeşti - Amăgită, sedusă: tu iubeşti, tu mă cerţi. Meschină, neîncrederea imploră dreptul la grai, Avidă a distrugerii se impune fără a ne păsui, Renaşte doar ura de moment, îngrădirea socială, Incertul viitorului absent părând că dă năvală Acceptând doar impulsvitatea deciziilor finale. Mă-ntorc la clipele de... [citește mai departe]
20.09.2007 • Caiet
Am ales. Mai bine, mai rău. Prin deciziile mele am resimţit luciditatea şi liniştea, alteori, cand am ales greşit, funia devenea tot mai strânsă în jurul gâtului, dar m-am eliberat şi le-am depăşit. Asumate şi însumate alegerile au adăugat file existenţei mele, taină perpetuă ce o desluşesc pas cu pas, tic cu tac… Oameni, idei, locuri, probleme, soluţii, et cetera. Am ales. Am ales să stau. Am ales să fug. Am ales să iert. Am ales să lupt. Destrămările nu m-au întristat întotdeauna, m-au demoralizat temporar, dar m-am regăsit în mine, în simplitatea şi dorinţa mea de mai bine. Cu... [citește mai departe]
14.09.2007 • Caiet
Îmi priveam umbra unduindu-se pe asfalt. Admiram cum curge forma şi mă cheamă să mă lipesc de trotuare, să-mi întind trupul pe jos şi să las ofurile călcate de paşii trecătorilor. Mă chemau băncile solitare şi copacii trântiţi la pământ de furtuna din mine. Mă chemau depresia şi furia. Ah! În momentele alea aş fi vrut să… Dar cine sunt eu să mai vreau ceva? Faceţi ce vreţi cu mine, azi mă simt al nimănui! Ca un gând rebel, nu reuşesc să însuşesc raţiunii ce poate fi mai păcătos: să cerşeşti iubire sau să o obţii fără s-o doreşti?
27.08.2007 • Caiet
Ca-n multe alte seri ne unduim. Ne retragem din colţul raţiunii. Nu ne pasă de nimic. Lăsăm corpul să pornească agale, să o ia la goană, să poftească. În seara asta dansăm, dansăm, dansăm. Singuri, unul câte unul. Şi-n doi, amândoi. Dansăm mână-n mână, dansăm corp lângă corp. Ne imbătăm cu atingeri şi şoapte. Cu gâfâituri. Cu parfum dulce înecăcios, ţipător. În seara asta petrecem corpul unul altuia sub cerul acoperit de haine grele, de catifea neagră, cu dantelă albăstruie. De alături s-aude un pian… Fumul gros de ţigară valuri, valuri ne ameţeşte, ne împleticeşte, ne păcăleşte. Şi ne dorim.... [citește mai departe]
18.08.2007 • Caiet
E 2:30, iar tu mă aştepţi pe jumătatea ta de pat. Ştiu că ai adormit. Braţul tău se odihneşte pe perna mea, iar trupul tău işi sapă forma prin cearceafuri. Iar ai lăsat geamul deschis, dimineaţă ne va fi frig, motiv să ne trezim îmbrăţişaţi. Ţigareta neterminată fumegă şi acum în scrumieră. Deşi iţi ştiu ritualul somnului, vin să te privesc. Stau cu picioarele desculţe pe prag, iar muchia lemnului mi se afundă în tălpi. Lumina, de la veioza pe care ai lăsat-o aprinsă, îţi conturează chipul angelic, dar eu te cunosc, ştiai că voi veni să te privesc. Pieptul... [citește mai departe]
14.08.2007 • Caiet
{exordiu} Mi-e dor de de câteva poze ale tinereţii mele, de prima iubire pe care, atât de frumos, am visat-o azi-noapte. {/exordiu} Încă de la 4:30 dimineaţă când aterizasem sub cearceafuri îmi propusesem să lenevesc printre perne până la pranz cel puţin, fiind o dimineaţă cu iz pesimist. Brusc somnul mi-a fost tulburat de un vis inopinat în care se contura prima mea iubire. Hmmm… mă năpădesc amintirile, una mai plăcută decât alta. Vrei să ne amintim împreună? Îmi amintesc ce copii eram, câtă puritate, îmi amintesc data de 25 februarie, prima zi în care te-am văzut; îmi amintesc cum... [citește mai departe]
12.08.2007 • Caiet
Colac peste pupăză, biata de ea, stând pe o cracă şi citind de zor a tâmpului Treime (Nebunia, Prostia şi Iubirea) s-a smintit în aşa fel încât, zbrrrr, cu-n topor a venit la mine să-mi reteze… singura mână - stângă ce minţii îi mai spune că adesea-i o curvă ghidată de emoţii când paharul cu venin îl soarbe ca beţivii peste al nopţii senin pe drumul dinspre crâşmă, când soarele răsare plâns cu versuri amare spre casa unde apune dacă mai nimereşte lui Dumnezeu să plângă şi rugii sa-i accepte dorinţa-i să se stingă a zilelor lumină şi-n Rai să-l... [citește mai departe]
10.08.2007 • Caiet
Am obosit. M-au obosit. Trist este când cei care trec pe lângă noi nu ne privesc în ochi, privindu-ne doar scamele de pe haine, nu mâhnirile din suflet, caută mai degrabă o cămaşă necălcată, decât un spirit pur. Nu mă mai miră faptul că vedeţi prin mine, că sunt transparent vouă. Eu caut să vă privesc în ochi, să vă ascult, dar voi? Şi ce dacă azi pantoful nu este asortat cu sacoul? Am asortat inima cu ochii sau ochii cu inima. Inima mea e căpruie? Ochii mei sunt roşii? Cine are timp să vadă astfel de lucruri? Nimeni, desigur.... [citește mai departe]
01.08.2007 • Caiet