Ca-n multe alte seri ne unduim. Ne retragem din colţul raţiunii. Nu ne pasă de nimic. Lăsăm corpul să pornească agale, să o ia la goană, să poftească. În seara asta dansăm, dansăm, dansăm. Singuri, unul câte unul. Şi-n doi, amândoi. Dansăm mână-n mână, dansăm corp lângă corp. Ne imbătăm cu atingeri şi şoapte. Cu gâfâituri. Cu parfum dulce înecăcios, ţipător. În seara asta petrecem corpul unul altuia sub cerul acoperit de haine grele, de catifea neagră, cu dantelă albăstruie. De alături s-aude un pian…
Fumul gros de ţigară valuri, valuri ne ameţeşte, ne împleticeşte, ne păcăleşte. Şi ne dorim. Nu ne minţim, ne dorim şi nu ne pasă decât de dorinţă. Sorbim picăturile de gheaţă dintr-un pahar… Ai câştigat! De trei ori deja? Mai împarte o dată cărţile, de data asta poate am noroc cu asul de inimă. Şi-atunci am să fiu al tău, fără echivoc! Cerul ne priveşte prin perdeaua obosită cum n-avem stare, cum ne furnică sângele în vene, luna ne pofteşte la o plimbare cu trocăit de pantof pe “străzile care-ţi par că se pavează în drumul nostru“. Se aud râsete ieşite din mine, se văd ocheade trimise de tine. Se simte pofta. Cineva chicoteşte. Mă prinzi de mână şi mă tragi spre tine.
Nu, astăzi nu-mi amintesc dacă te-am iubit ieri şi nici dacă o să te cunosc mâine. In seara asta ai calculat greşit paşii: Eu mi-am dorit să-ţi vin mai aproape, dar tu să mă faci dependent de tine. Duşumeaua scârţâie şi strada-i goală, doar noi stăm dezbrăcaţi unul în faţa celuilalt, amândoi într-un cearceaf asudat de dorinţă. E doar dorinţă, nu-i iubire! Dispar. Ma cauţi. Te ignor.
Ma consideri abject, infam? Accept! Mi-e mai bine decât să mă mint că (te) iubesc doar pentru (propria-ţi) satisfacţie printre aşternuturi. Nu mă regăsesc în tine. Am încercat, dar afinitatea este nulă!