{exordiu} Mi-e dor de de câteva poze ale tinereţii mele, de prima iubire pe care, atât de frumos, am visat-o azi-noapte. {/exordiu}
Încă de la 4:30 dimineaţă când aterizasem sub cearceafuri îmi propusesem să lenevesc printre perne până la pranz cel puţin, fiind o dimineaţă cu iz pesimist. Brusc somnul mi-a fost tulburat de un vis inopinat în care se contura prima mea iubire.
Hmmm… mă năpădesc amintirile, una mai plăcută decât alta. Vrei să ne amintim împreună?
Îmi amintesc ce copii eram, câtă puritate, îmi amintesc data de 25 februarie, prima zi în care te-am văzut; îmi amintesc cum două zile mai târziu plângeam pe scara blocului implorându-te să nu mă părăseşti deşi nici nu eram încă împreună; îmi amintesc ce mândru te ţineam de mână cand mergeam pe stradă, cum te imbrăţişam de fiecare dată când aşteptam tramvaiul; îmi amintesc ce veselă cântai în baie acompaniată de acel bătrân casetofon; vai… mi-aduc aminte cum mă îngrijeai după ce am fost bătut crunt de cei doisprezece drogaţi neinvitaţi de la acea petrecere stupidă; mi te-amintesc la ferestră aşteptându-mă, ah! Cu ce drag urcam cele patru etaje. Mi-o amintesc pe mama ta …mi-e dor de ea - aş fi fericit s-o revăd, să o văd sănătoasă şi la fel de veselă… îmi amintesc cum ne ghicea în cafea. Ah, mi-aduc aminte ce greu ne decideam ce să cumpărăm cu acei 500 de lei, doua ţigări ori o pungă cu seminţe; mi-aduc aminte nopţile de vară în care mergem pe vârful derdeluşului din vecinătate şi ne întindeam pe iarba rece privind luna şi stelele; îmi aduc aminte cum plângeam când am primit primul tort cu lumânări de ziua mea, în ce taină mi-aţi pregătit acea petrecere; offfff… îmi aduc aminte cum păzeam noi, noapte de noapte, pisicile din spatele blocului să nu le rănească vreun câine… Cu-atâta drag mi-aduc aminte cum adormeam îmbrăţişaţi la televizor, cum te enervam nemaidorind să plec acasă, cum mergeam amândoi la trei dimineaţa să cumpărăm suc şi ţigări de la magazinul non-stop; îmi amintesc gaura din talpa bocancului meu pentru care m-ai certat nespunându-ţi de ce ocolesc toate apele de pe stradă; îmi amintesc câti mici am ars pe grătarul acelei cârciumi unde ne angajasem şi ce gelos eram pe orice client care îţi făcea ochi dulci; îmi amintesc de clipa în care am facut dragoste întâia oară, cum tremuram, cum îţi şopteam că te doresc, cum îmi şopteai că mă iubeşti, ah, dragoste nebună, habar n-aveam ce şi cum, dar bine ne era… Exploziv! Mi-aduc aminte cum mergeam s-o întâmpinăm pe mama ta când venea frântă trăgând de două trei sacoşe pentru noi; mi-aduc aminte de tine, de mine şi cum visam la terminarea bac-ului pentru a merge la facultate (ai ajuns oare?), la o căsuţă a noastra… visam la primul nostru copil şi ne doream să fie fetiţa, Alexandra i-am fi pus numele; mi-aduc aminte primul tău calculator de care nu ne mai dezlipeam jucând Supaplex, de partidele de biliard din vecinătatea liceului tău, de profa ta de mate; mi-aduc aminte cât de tare te-au durut exmatriculările mele, cât te-am dezamăgit cu lipsa mea de interes pentru şcoală, mi-aduc aminte de fratele tău şi atitudinea lui schimbătoare, de prietenii noştri de atunci pe care, azi, abia dacă-i mai zăresc; îmi amintesc de noi acum de parcă s-ar fi întamplat ieri.
Într-o cutie păstrasem toate pamentele noastre… trei poze, câteva poezii şi o felicitare.
Azi, după 6 ani când te-am văzut ultima oară vreau să deschid acestă cutie şi să revăd pozele cu noi, să-mi recitesc poeziile adolescentine… Entuziasmat mă îndrept spre sertarul amintirilor, dar cineva mi-a furat-o! Simt cum explodez de nervi în căutarea ei, dărâm toată biblioteca, scot sertarele… nimic!
{obidire} “Să-ţi fie ruşine, hoaţo! Cu ce drept mi-ai răpit amintirile? Nu aparţineai acelor timpuri!” am început să strig de nebun în mintea mea la adresa unei doamne care a precedat prima iubire {/obidire}