E 2:30, iar tu mă aştepţi pe jumătatea ta de pat. Ştiu că ai adormit. Braţul tău se odihneşte pe perna mea, iar trupul tău işi sapă forma prin cearceafuri. Iar ai lăsat geamul deschis, dimineaţă ne va fi frig, motiv să ne trezim îmbrăţişaţi. Ţigareta neterminată fumegă şi acum în scrumieră. Deşi iţi ştiu ritualul somnului, vin să te privesc. Stau cu picioarele desculţe pe prag, iar muchia lemnului mi se afundă în tălpi. Lumina, de la veioza pe care ai lăsat-o aprinsă, îţi conturează chipul angelic, dar eu te cunosc, ştiai că voi veni să te privesc.
Pieptul tău, subtil acoperit, coboară şi se ridică ritmic. Ţi-ai incleştat puternic mâna în cearceaf. Mă întreb de ce? Aş vrea să te trezesc şi să-mi spui ce te-a mâniat atât de tare. Te foieşti, te scarpini după ureche, te întorci pe o parte. Te privesc şi încremenesc. Uit să respir. Iţi urmaresc mâna care mângâie partea patului unde ar trebui să se odihnească trupul meu. Nu ştiam că mă cauţi în somn! Aş vrea să-mi trec degetele prin părul tău ciufulit. Aş vrea să mă tragi în pat şi să faci dragoste cu insomnia mea, să umplem tavanul de gemete.
14.08.2007 • Caiet