Întrucât am remarcat că tot ceea ce am încercat vreodată să fac a fost clasificat ori un adevăr pe jumatate, ori o exagerare, am constatat că eram privit ca inapt de a percepe orice precept cu iz raţional. De fapt, ceilalţi nu doreau ori nu puteau să coboare de pe muntele raţiunilor drepte şi absolute. Tăbliţele lor încă mai poartă autografe, şi nu socotinţă. Tot ce ţine de straniu a devenit brusc o raţiune care trebuie supusă unui holocaust încă de la stadiul de gând. A trăi necunoscutul deschide calea, însă nu orice cale împreunează trinitatea reformată academic, Binele, Adevărul... [citește mai departe]
30.03.2010 • Caiet
La baza societatii sta, fara indoiala, omul. Desigur, daca acceptam ca omul este o fiinta rationala cu abilitatea naturala de adaptare si aspira, din firea sa, catre confort prin predictie, iar societatea este forma organizata de acesta din ratiuni practice care sa-i permita sa-si dezvolte chemarea catre nelimitat. Societatea este, asadar, formata din notiuni imprevizibile care pot altera oricand ratiunile inferioare. Caut, in fapt, sa inteleg daca nu cumva tot ce tine de prietenie, reconceptualizat si prin faptul ca “nu tot ce putem gandi, exista”, reprezinta o aspiratie inferioara care nu-si poate depasi conditia. Nu vreau sa definesc prietenia, ci... [citește mai departe]
28.03.2010 • Caiet
Caut in oameni ce nu s-a gasit vreodata la ei. Caut liniste. Nu e de mirare ca nu este de gasit, in fond, omul este o masinarie biologica in continua transformare. Dar nu este la fel si natura? Cum poate aceasta din urma totusi oferi liniste? Despre imprevizibil am cea mai proasta parere cu toate ca este trasatura definitorie a omului. Imprevizibilul este scuza nelimitata prin care ne desprindem de orice obligatie morala. Starile de fapt se contopesc devenind stari lichide, imposibil de prevenit si ingradit. De aici, granitele simtului comun sunt variabile si devin astfel mai putin comune. Cand... [citește mai departe]
07.03.2010 • Caiet
Cand l-am zarit, ne privea satisfacut. Scund, dar atletic, octogenar, totusi foarte vioi. Toba de carte! In ceea ce ma priveste am fost uluit. Nu ma asteptam sa aiba un debit informativ atat de sintetizat, practic fiece fraza conturand o idee esentiala care trebuia notata. Cand mi-a fost introdus de catre un respectabil domn, s-a referit la el ca la un batranel simpatic, desi mi-l descria pe cel cu vreo douazeci de ani mai tanar. Nu asta e relevant, altceva caut sa spun, ceva care mi-a starnit cu adevarat interesul si mirarea. La un moment se opreste pentru ca noi... [citește mai departe]
01.03.2010 • Caiet
Mintea noastră are darul de a se autoflagela. Nu reuşesc să înţeleg de ce anume caută să se absolve atunci când acceptă benevol biciul. Experienta m-a învăţat să mă feresc de anumite situaţii, dar tot empiricul mi-a arătat cum lucrurile nu pot fi întotdeauna aşa cum le prevezi. Nu mai caut viitorul de ceva vreme. Mi-e teamă că voi fi dezamăgit încă de când am să-l fi gândit. Am acceptat legământul uşuraticului: "Refuz să mă gândesc la viitor, va veni oricum". Pioşeniile lor m-au acuzat de nedreptate faţă de mine însumi, mai mult au căutat să-mi arate că ceea ce... [citește mai departe]
28.02.2010 • Caiet
Stupid! N-are nicio noimă, nici început, nici sfârşit: La ce bun este ceea ce nu este? Aiurea, sunt în căutare de absolvire morala temător să nu accept cât de trândav am fost când a necesitat să-mi şi explic câte ceva. Când e vorba de gânduri, idei, situaţia e întotdeauna anapoda, niciodată nu poate fi statornică şi fidelă necesităţii de a urma direcţia impusă. Tovarăşa, despre ce scrii? Trândăveşti vreun eseu? Eşti ocupată? Nici nu mă înţeleg, vorbesc cu mine. Chiar aşa, mintea de ce nu are o gura a ei cu care să rostească tot ce are de spus fără... [citește mai departe]
07.01.2010 • Caiet
Hai, planificati-va viata. Personala, profesionala, ce conteaza?! Termenele limita propriu impuse care sunt imposibil de atins ar trebui sa aiba o motivatie psihologica in momentul esecului. E stiut ca urasc statutul de psiholog, nu as putea respecta decat psihiatrul. Acesta imi pare mai sanatos moral decat "atotdetoate" psihologul, acest parvenit al omului. N-as fi vrut sa experimentez pe propria-mi piele "necesitatea" unui program bine conturat, detaliat si de la care sa nu ma abat, dar cand au intervenit ceilalti pe care-i ignoram pentru a ma tine de programul meu s-au simtit marginalizati, chiar luati peste picior cand le declaram ca... [citește mai departe]
15.11.2009 • Caiet
Jitiile bat la porţile minţii. Mai târziu gândul cere dreptul natural de a fi expulzat. Înainte de a striga dimineţilor târzii, îmbrăcau satinul celor care se refugiaseră în mine. De fapt, eu nu mai plecasem din ele. Trădat de dorinţa unui contur pe care-l demascam involuntar, modelul la care nu ajungeam gâdila fulgul dulce al perfectului. Visul, din cauza luminii, se pierdea. Reveneam în prezent şi nu-mi rămânea decât să strig la rându-mi: Nu poţi zbura cu penele altcuiva! Un surâs trivial şi întru devine o idee confuză sieşi. Abstractul nu poate fi un univers paralel. Nici nu pot exista... [citește mai departe]
09.11.2009 • Caiet
Mi-am amintit de motto-ul unui amic: "Invata din greselile altora, nu vei avea timp sa le faci pe toate!". Gandeam ca ar fi bine sa nu faci nicio greseala dupa cum ne invata pana si morala religioasa, dar imi pare ca abundenta de erori condimenteaza placut existenta in asa fel incat te indeamna sa le corectezi intocmai pentru a gresi din nou, la un alt nivel.
07.11.2009 • Caiet
Nimic nu are forma visului şi puterea gândului. Totuşi, în nimic găsim totul.
13.06.2009 • Caiet
Câtă decepţie în rândul cremei bloggingului românesc! Câte emoticoane pozează dezbrăcate de zâmbet pe bloguri! Avertisment: cod portocaliu după bloguri... Nici 7,62 n-a ţinut, nicio afirmaţie de calibru nu a separat plebea de elită. Mucimea s-a limitat la laude cu iz pupincurist, soldatul turc plânge lipsa de exemplificare a "bloagelor bune" şi mesajul ori potenţialul din spatele acestor jurnale, mari formatoare de opinie. Naşul smântânit şi fără film s-a apucat să mestece o ideea nouă să se facă auzit... deh, numele domniei sale de doar două ori?! Graţiosul a urcat în mijlocul de transport în comun al frustrărilor şi a... [citește mai departe]
13.04.2009 • Caiet
Jocul de-a viaţa se-nvaţă iubind Aerul, apa, focul, pământul, fiecare atom: totul! Acum ştii.
03.04.2009 • Cutie
De foarte multe ori mi s-a spus că nu există adevăr. Şi asta pentru că nimeni nu-l poate atinge, implicit nimeni nu-l poate indica. Mi s-a mai spus că adevărul este o noţiune subiectivă pe care fiecare şi-o construieşte în funcţie de cunoştinţele şi informaţiile pe care le deţine, o influenţă majoră asupra acestei construcţii având-o educaţia şi mediul din jurul fiecăruia. Religia ne împinge să credem că nu se poate şi ar fi chiar periculos să încercăm raportarea tuturor lucrurilor la un singur adevăr, un adevăr suprem, motivând că noi, oamenii, suntem prea mici pentru a-l atinge. Totuşi, ni... [citește mai departe]
03.04.2009 • Caiet
Tânjesc după o clipă. Amândoi o ştim, dar aş renunţa la ea dacă ne-am putea întoarce la taina celor cinci. Furtuna din mine nu este întreţinuta de tine, ci de ei. Sunt ca un om care n-are ce pierde dacă aş privi dincolo de tine. Grea afirmaţie pentru voi, ceilalti, dar în mine, adânc, este adevarată. Dar până acolo eşti tu şi asta-mi limiteaza viciul, mă-nfrânează din a nu fi. Sunt şi mă regăsesc împlinit alături de tine. Ce avem de fapt? Slăbiciune. O slăbiciune care a creat o dependenţă uluitoare. Suntem dependenţi aşa cum trupul există în prelungirea sufletului;... [citește mai departe]
27.12.2008 • Caiet
Spre satisfacţia totală a dependenţilor de drogul socializării online, Hi5 a lansat şi o versiune disponibilă telefoanelor mobile. De acum poti să-ţi faci poze cu celuloidul în ipostaze cât mai valoroase pe care să le publici instant pe contul tău Hi5 şi până ajungi acasă vei fi promovat şi pe cocalari.com. În concluzie poţi fi vedetă, cocalar sau piţipoancă, la fiecare pas! Personal, apreciez această versiune a Hi5-ului ca un fel de twitter al cocalarului în mişcare! Vişane, s-aude? Ţara vrea să te vadă! Dă jos hârtia igienică de pe tine să nu tragă cineva apa şi să te pierdem... [citește mai departe]
27.08.2008 • Caiet
Drumul către civilizaţie a fost, ca de obicei, foarte lung până am ieşit din ţară. Aglomeraţie, praf, căldură, căruţe, biciclete, trotinete, toate pe aceleaşi drumuri europene comunale într-o continuă reabilitare. Dar am trecut cu bine şi, după alţi aproape o mie de kilometri, am ajuns în locurile în care nu există fir de praf, drumurile lor cele mai rele fiind precum arterele noastre cele mai bune, atelajele având căi separate de traficul rutier, bicicletele rulând doar pe pistele special amenajate, iar trotinetele... nu le-am văzut nici măcar în parc. Deh, ar fi atâtea de spus, dar eu nu aparţin acelor... [citește mai departe]
23.08.2008 • Caiet
Nu sunt microbist şi nu am niciun cuvânt de laudă pentru suporteri. Nici pentru fotbalişti. Nici pentru antrenori. Suporterul, din punctul meu de vedere, întruchipează golanul autorizat, cel căruia i se propune, dar şi permite, să urască, să înjure, să scuipe, să reacţioneze violent faţă de oricine, orice, dar mai ales faţă de adversarii echipei pe care o susţine. Autorizat de către cine? Voi să-mi spuneţi! Majoritatea familiilor tinere suportă atitudinea mizerabilă a golanului autorizat prin însuşi elementul autointitulat forte, soţul. Soţia se aliniază standardului "meci, bere, seminţe, prieteni, urlete, înjurături" din dorinţa de a-şi mulţumi derbedeul. Pur şi simplu.... [citește mai departe]
10.08.2008 • Caiet
Te rog să ne ierţi pentru că am ales cea mai murdară masă din colţul terasei (dar cu privelişte), pe când voi vă schimonoseaţi că sunteţi prea rafinaţi. Simandicoşilor, domneşte aristocraţia în voi! Dragă Piţi, aşa mănânc eu. Iau cuţitul şi separ felia de pizza, las cuţitul de-o parte, pun mâna stângă pe felie şi o duc la gură. Adulmec, muşc, mestec (cu gura închisă după cum m-ai văzut), înghit şi savurez (fără să râgâi după ce beau o gură de cola). Şi-aşa face şi Alinuţa mea. Şi-aşa pare facă orice om normal la o pizzerie. Ştiu că n-am fost... [citește mai departe]
27.07.2008 • Caiet
Suntem înzestraţi cu câteva lucruri minunate: ochi, gură, urechi, mâini, picioare. De toate aceste prelungiri fizice avem parte încă de la bun început. În mod egal. Odată cu acestea pătrundem în lume şi începem sa facem uz de liberul arbitru folosindu-ne rând pe rând ori de două sau mai multe astfel de prelungiri în acelaşi timp şi care pot să ne ofere senzaţii comprehensive complexe obiective ori subiective. Acestea sunt primul pas, cel al înţelegerii, apoi urmează cel al ajustării, în unele cazuri adaptării, la măsura vieţii în societate. Începem să pricepem că unele lucruri sunt legate de altele, iar... [citește mai departe]
03.07.2008 • Caiet
— Pentru că ştiu că te plictiseşti repede, atac direct subiectul. Cei cuprinşi de resentiment se mint cu privire la fericirea lor. Nu o descoperă în propriile acţiuni precum indivizii în care domină dorinţa pozitivă, ci în contrariul ei: în pasivitatea extremă, ce relevă o satisfacţie imediată sufletului şi trupului. Mai mult, omul dominat de resentiment se lasă pradă tertipurilor, le caută, ba chiar le cultivă. Acestuia îi plac subterfugiile şi căile dosnice. Se umileşte aşteptând, în taină, să vină şi clipa sa. Îşi găseşte adăpost astfel în cochilia unei închipuite certitudini a propriului ego, a unei prudenţe extreme devenite... [citește mai departe]
12.04.2008 • Caiet