Caut in oameni ce nu s-a gasit vreodata la ei. Caut liniste. Nu e de mirare ca nu este de gasit, in fond, omul este o masinarie biologica in continua transformare. Dar nu este la fel si natura? Cum poate aceasta din urma totusi oferi liniste?
Despre imprevizibil am cea mai proasta parere cu toate ca este trasatura definitorie a omului. Imprevizibilul este scuza nelimitata prin care ne desprindem de orice obligatie morala. Starile de fapt se contopesc devenind stari lichide, imposibil de prevenit si ingradit. De aici, granitele simtului comun sunt variabile si devin astfel mai putin comune. Cand te astepti mai putin, atunci te apuca frisoanele datoriei.
Omenirea este, in fapt, limitata de legile fizicii in ceea ce priveste exteriorul, dar in inima ei, acolo unde salasluim cu totii pana cand alegem periferia, apar metamorfoze din cele mai gandite si negandite. Spun ca alegem periferia, intrucat tumultul care ne incanta la inceput este cel care ne oboseste spre final si daca nu alegem noi sa ne retragem, ne vor impinge nelinistile la care noi nu vom mai putea ajunge.
Palnia lui Dante este vartejul sau loteria exteriorului care va declara pierzator pe cel ce va castiga simtul nebuniei si va incerca calea ratiunii intr-o lume pe care n-o poate cuprinde. Or, de ce ai cauta sa imbratisezi un pom a carui tulpina este prea groasa pentru cat pot cuprinde bratele tale? Dragostea poate fi oarba, dar nu va fi dragoste daca va fi privata de nebunie, caci doar astfel imi pot explica de ce ai ingenunchea si incerca, constient ca nu vei reusi, sa devii scoarta.
Trebuie sa alegi calea nebuniei pentru a evita caderea in absurd, dar nu de tip sisific. A fi nebun intr-o lume sanatoasa ori viceversa nu poate trezi in orice om decat senzatia piesei dintr-un puzzle care nu se potriveste nicicand, niciunde.
Timpul se pare ca ramane adevarata divinitate a fiecaruia, cel mai just fata de toti si toate, de om si taratoare, de piatra si soare. El este singurul pe care nu-l putem invinge, este omniprezent, omniscient si omnipotent in adevaratul sens al atotcuprinzatorului. Totul paeticipa la timp si timpul participa la toate. Nu are probleme creationiste ori evolutioniste, nu-i pasa de bigbang si nu cauta sa ne convinga de nicio lume in afara celei pe care o guverneaza. Si cand vom gandi ca am inselat timpul, castigand o clipa ori un mileniu, in fapt vom fi pierdut liniste.
07.03.2010 • Caiet