Tânjesc după o clipă. Amândoi o ştim, dar aş renunţa la ea dacă ne-am putea întoarce la taina celor cinci. Furtuna din mine nu este întreţinuta de tine, ci de ei. Sunt ca un om care n-are ce pierde dacă aş privi dincolo de tine. Grea afirmaţie pentru voi, ceilalti, dar în mine, adânc, este adevarată. Dar până acolo eşti tu şi asta-mi limiteaza viciul, mă-nfrânează din a nu fi. Sunt şi mă regăsesc împlinit alături de tine. Ce avem de fapt? Slăbiciune. O slăbiciune care a creat o dependenţă uluitoare. Suntem dependenţi aşa cum trupul există în prelungirea sufletului; dependenţa aceasta este o necesitate vitală. Te am în mine şi simt că am inimă. Bate şi mă întreţine. Pe mine şi disperarea celorlalţi . Păsuieşte-i, draga mea. Dar cu ce suntem mai speciali? Cu nimic, de altfel. Doar cu ceea ce am construit unul pentru celălalt. Şi am construit unele lucruri care ne-au permis să fim cine suntem şi nu cine am fi vrut să fim. Dar cum se poate, odată ce suntem în jurul aceloraşi oameni, să reuşim să ne construim altfel decât şi-ar fi dorit ei? Poate cu ignoranţă ori doar susţinuti de schimbarea apărută în vieţile noastre. Noi ne-am schimbat? Da, suntem mai bătrâni şi mai frumoşi. Pentru ei suntem totuşi cu un an mai departe de ţelurile lor. Suntem din ce în ce mai inadaptabili la ei, la succesul impus care să aducă împlinire lor. Să fie corectă teoria prin care satisfacţiile sunt regăsite întâi în mulţumirea lor şi apoi, în speranţa că mai rămâne putere, ne-am putea gândi şi la noi? Dar cum să-ţi găseşti fericirea când nici nu încerci să faci ceva pentru tine, când te opinteşti în împlinirile lor? Cine sunteţi voi? Dar sunteţi? Voi?
Salut mie,
Salutar mi-e gestul întocmai faţă de mine. Motivul mi-e astăzi atât de clar încât sunt salvat. Acum, pentru că ştiu încotro mă-ndrept, am descoperit că ştiu şi cine sunt. Şi-mi place de mine. Sunt vesel şi încă mai chicotim. Îmi place de mine pentru că cel ce sunt contribuie la zâmbetul ce-ţi luminează chipul. Sufletul.
Salut ţie,
Avem un an. Al nostru! N-a reuşit nimeni să ne răpească niciunul altuia. Am o sută de motive pentru care te iubesc. Şi-n top e însăşi imperfecţiunea. Tocmai aceasta ne ţine atât de aproape.
La multi ani!
27.12.2008 • Caiet