Am o frază în minte de ceva vreme, un soi de joc de cuvinte. Cu siguranţă ai gândit şi tu asta într-un fel sau altul: Nu mi-ar plăcea să fiu Timpul, să sufăr de eternitate şi unicul meu tic să fie tocmai o nonacţiune, adică să tac. Circularitatea trebuie să fie model ori al răbdării, ori al inutilităţii. Târziu, când postulezi că acestea ţi-au conturat existenţa, inexorabil, redevii parte a Timpului. Cred asta întrucât nu identific nicio posibilitate de supravieţuire dincolo de moartea mea fizică, faţă de mine devin Nimeni (imaginează-ţi ecoul când pronunţi acest Nimeni). Mi-aduc aminte de Pustietate... [citește mai departe]
04.11.2010 • Caiet
Probabil că da. Admit, ar fi fost drăguţ să te informez, doar că nu pot citi gânduri. Ghiontul pe care-l reclam este nu la nivelul unei aşa-zise obligaţii morale, ci asupra premisei subînţelese care a însoţit replica, arogându-ţi un drept şi consonând o obligaţie pentru mine, "Ar fi fost drăguţ...". A fi drăguţ înseamnă mai puţin decât a fi drept. A nu fi drăguţ nu înseamnă, la rându-i, a nu fi drept. Nedreptatea pe care ţi-aş fi făcut-o nu poate fi argumentată nici măcar folosind bretelele unui sutien. Este, în adevăr, de acceptat că aş fi putut gândi lipsa ta... [citește mai departe]
04.11.2010 • Caiet
Chem în faţa Instanţei pe următoarele: Adevărul este unul, dreptatea împărţită. Credinţa este o a treia autoritate, dupa cea judiciară şi morală. Intenţia premeditată precede orice act. Între şablon şi model este o diferenţă semasiologică. Dreptul de a alege (este incontestabil şi) se supune doar propriei conştiinte. Urmează o nouă etapă prin care trebuie să reformez, chiar să reformulez pe unele dintre acestea. Argumentele lor au început să scârţâie.
12.10.2010 • Caiet
Nopţilor le lipseşte uneori lumina lunii. Nu e nimic deosebit în asta, cerul poate fi acoperit de nori. La fel şi oamenii, uneori parcă nu sunt ei înşişi pentru că au o pasă proastă, după cum o numim modern. Suntem îndreptăţiţi să acţionam mai putin "civilizat" când aceste pase suprascriu starea de spirit pe care ne-o dorim cu toţii? În ideea că ne dorim să ne simţim cel puţin bine, împăcaţi cu noi şi cu ceilalţi pe cât posibil - ca o clarificare. Plecând de la experienţa proprie am sesizat că am o predispoziţie ostilă în astfel de momente, atunci... [citește mai departe]
11.10.2010 • Caiet
Ceea ce urmează este un fel de retrospecţiune către dialogurile din mintea mea care pornesc, de regulă, de la întâmplări reale. Aproape întotdeauna schiţez un eseu într-o pasă. Mai mult, convingerea cu care dezbat, atât de-o parte, cât şi de cealaltă, mă face să mă pripesc deseori. Aduc prea multe şi prea lesne intitulate argumente pe care le-am remarcat, la un gând tardiv, că şchioapătă. Mă sperie oarecum ideea că nu ar exista nicio afirmaţie complexă care să se susţină prin sine. Mi-am recitit eseurile pe care le-am scris altcândva şi văd acum că m-am pripit în a conchide suportul... [citește mai departe]
10.10.2010 • Caiet
Printre acordurile muzicale plutesc nestingherit invitaţii către Balul Tăcerii. Cu tristeţe, un acord anunţă scena mutilării. Tonurile pierd diafanul, îmbracă deodată spini şi se întind de-a lungul şi de-a latul. Corzile se transformă în sirene care anunţă raidul morţii. Pupila însângerată abia dacă mai descrie străveziul. Vârtejul acustic transformă cântul într-o păpădie. Pe călătorul fără voie, prea tânăr, prea devreme, trist şi niciunde cu spor, agonia eternităţii nu-l iartă. Fericire nu există. Iubirea este întristare. Înţelepciunea este întristare. Timpul este culoarul infinitului, dinspre şi către nicăieri.
09.10.2010 • Caiet
Pentru ca vesnic sunt ratacit, am renuntat sa mai caut iesirea. Evadarea perpetua ma face sa cred ca este cea mai nociva intrucat este calea catre o libertate inchipuita. Prizonieri suntem de orice parte a sarmei ghimpate. Din ce nu poti face aici, vei putea face dincolo. Dar lucruri pe care le facem aici sunt nepermise dincolo. Chiar daca avem dreptul, poate chiar datoria, de a gasi locul care sa ne permita sa ne dezvoltam si sa contribuim cum putem mai bine la o lume aleasa, aparenta sacralitate a acestui drept sau obligatie ne poate transforma in niste pururi inadaptati... [citește mai departe]
02.10.2010 • Caiet
Dezvolt un moment de melancolie. Mi-e dor de timpuri apuse, timpuri ale caror actiuni se regasesc acum in conjuncturile curente. Ca-ntr-un traseu inelar, toate-mi par ca se repeta. Dinspre mic spre mare. Dinspre tot ce aparent nu este catre tot ceea ce evident devine. De regula scriu pe blog. Am, ca tot omul modern, acest spatiu virtual unde incerc sa ma exprim. Desigur, exista limite care se supun de regula simtului comun. Dar ce inseamna exprimare si care este argumentul dupa care ma ascund? In fapt, exprimarea, de orice fel, poate fi numita exprimare fara nicio alta pretentie indiferent de... [citește mai departe]
29.09.2010 • Caiet
Seara asta ma adapostesc sub un alt nor. Prietenia lui se desavarseste printr-o inchipuita liniste stralucitoare. Reflexia, curbura, clipele asemene si neasemenea, agilitatea, piatra: toate-mi apartin, dar nu se supun aidoma, iar asta ma-ntinereste. Pana la ultima dobitoaca, de va fi, care sa priceapa ca ceea ce este se desprinde dintr-un ce nu este, iar ceea ce se scrie va fi exemplul care va lua o forma ce nu va avea sa fie acceeasi cu efectul ei. Este forma o necesitate pentru intelegerea a ceea ce este si ce nu este? Daca ceea ce este isi capata existenta sculptand in... [citește mai departe]
21.08.2010 • Caiet
— Carevaszică, ţie, deşi nu crezi, ţi se cuvine, iar altuia, deşi crede, nu i se cuvine. —Nu doar că mi se cuvine, ci, după cum vezi, şi am. — Şi nu ţi se pare nedreaptă situaţia? — Nedrept îmi pari. — Dar eu cred şi nu am, de ce să-ţi par nedrept? — Eşti cu ochii pe nucul vecinului. — Şi ce nuc frumos are. — Pe nedrept? — Pe nedrept. — Somn lin în continuare.
16.07.2010 • Caiet
Nu, nu-mi pasă să fac opinie cu tine. Lupt cu obidiri străine de mine şi străine de tine. Ştiu că nu te pot ajuta, ştiu că nu ma poţi ajuta. Nu vreau să fiu rezonabil, nu vreau să port cravată, nici să mă ascund după soartă. N-am să alerg nici spre neant, nici spre sacul cu malţ. Am să-ţi scriu cu peniţa propriilor tale răutăţi Şi am să cred doar în destinul scris de noi, Fără să ştii cât de bine ne-am tras-o — ieri, Memorabil — într-o superbă zi de post. Răsuceşte pe fusul nereuşitelor propria lână, Nu mai invita pisica... [citește mai departe]
10.07.2010 • Cutie
Este de la sine înţeles că o relaţie de prietenie este mai calitativă decât una de rudenie. Acest lucru se observă în faptul că ruperea unei prietenii presupune încetarea oricărui tip de relaţie între părţile implicate, deci o pierdere definitivă, ceea ce ne va face mult mai atenţi la modul de exploatare a prieteniei în cauză. În cazul relaţiei de rudenie, chiar dacă nu mai intrăm în contact cu cealalta parte, gradul de rudenie rămâne, ceea ce înseamnă că o astfel de relaţie este mult mai rezistentă social, dar mai puţin calitativă, pe când o relaţie de prietenie este fragilă... [citește mai departe]
09.07.2010 • Caiet
Biblioteca, amice, pe care ai ronţăit-o îmi spune doar că ai dinţi sănătoşi, de ce vrei să-mi vorbeşti în mister despre căderea îngerilor din cer?
01.07.2010 • Cutie
Conţinutul acestui articol prezintă un pamflet, constructul, așadar este intenționat: Mi se cuvine. Iar daca nu mi se accepta, gasesc eu ceva. Ce e mai simplu decat ad hominem, in fond? Constructia omului de paie e mai greu de realizat daca nu cunosti omul. Pe de alta parte, important este sa ma fac auzit! Afirm, pe drept, a scris prostul "bakc" in loc de "back" si se da rotund ca e blogger! L-am prins, in sfarsit l-am infundat! Ce atata pierdere de timp cu fine ironii, mesaje subtile, i-am dat-o direct la coasta. Sunt gata sa merg la Jurnalism sau... [citește mai departe]
29.06.2010 • Caiet
Am mai adresat întrebarea ce urmează cuiva şi a fost preluată ca un fel de revoltă împotriva credinţei sau religiei. Este vorba despre satisfacţie şi dezamăgire în contextul unei naivităţi pe care oamenii şi-o însuşesc voluntar. Îmi asum, desigur, termenul şi efectele. Răspunsul, pe considerente de logică şi bun simţ ar trebui să fie unul simplu, folosind un cuvânt din text şi fără să atragă după sine alte contestaţii. Aşa-mi pare mie şi totuşi am fost contestat. Drept argumente preliminare am invocat: Nu putem decreta existenţa a ceva fără a o demonstra, dar putem afirma inexistenţa a ceva până la... [citește mai departe]
29.06.2010 • Caiet
Să presupunem că eu discut cu X despre tine şi te vorbim de rău, în sensul că amândoi avem o părere proastă despre tine contrar aşteptărilor tale şi ne plângem unul altuia despre exeperienţele neplăcute avute cu tine. Noi, toţi trei, ne cunoaştem de când eram copii. Tu auzi discuţia fără ca noi să ştim. Se ridică următoarele întrebări: Eşti îndreptăţit să te superi pe noi pentru că te vorbim de rău? Ar trebui să ne supărăm pe tine pentru că ne-ai invadat intimitatea? Suntem îndreptăţiţi să avem o astfel de discuţie în lipsa ta? Îţi suntem mai puţin prieteni... [citește mai departe]
29.06.2010 • Caiet
Copilul râde: “Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!” Tânărul cântă: “Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!” Bătrânul tace: “Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!” Lucian Blaga – Trei feţe Ştim, dar unde tot greşim? La ce cotitură reziliem cont(r)actul cu raţiunea?
28.06.2010 • Caiet
— Tot timpul ai avut să-mi reproşezi ceva. — Îţi asumi, nu de puţine ori, merite pe nedrept. — Nu eu îmi croiesc drumul în viaţă, drumul meu e dat de Dumnezeu. — Nu înţeleg. — Pentru credinţa mea, doar rasplata divină se cuvine. — De unde ştii? — Ştiu. — De unde ştii? — Simt. — Cu care simţ? — Cu sufletul. — Dumnezeu este în sufletul tău? — Este. — Dar sufletul există? — Ce întrebare e asta? — Sunt curios dacă Dumnezeu este în suflete noastre, ale tuturor. — Sigur că este. — Şi-atunci el îţi dictează... [citește mai departe]
26.06.2010 • Caiet
Textul de mai jos a trebuit să aibă ca punct de plecare "Îmi place să lenevesc în pat, duminica, dar nu în patul meu. De aceea mi-am luat hamac". Desigur, înscrisul are scop completiv sau contraopinant vizavi de un aspect propus de Larisa Gojnete căreia îi mulţumesc pentru deschiderea către această propunere pe care i-am lansat-o pe Twitter. Am să tratez această provocare întoarsă împotriva-mi ca pe o leapşă, drept care, de la bun început, o propun atât Marinei Zanfir, cât şi lui Bogdan, întrucât sunt sigur că în fiecare dintre noi, şi nu numai, aserţiunea Îmi place să lenevesc... [citește mai departe]
24.06.2010 • Caiet
Pentru că nu aş şti ce să scriu. Tu despre ce ai scrie dacă ai fi în locul meu? Spune-mi, fără reţineri. Răspunsul la întrebarea De ce nu scriu în fiecare zi?, înainte de a-l cere vouă, s-a putea sa existe în mine. Trebuie doar să încerc să mă pun în locul cititorului, iar cum la rându-mi sunt cititor de bloguri, n-ar trebui să fie complicat. Dar ar fi interesaţi cititorii de aceleaşi lucruri pe care le apreciez eu? Tind să cred că da. Odată ce au ales să adauge la favorite acest blog sau sa-l salveze în FeedReader, iar... [citește mai departe]
21.06.2010 • Caiet