Dezvolt un moment de melancolie. Mi-e dor de timpuri apuse, timpuri ale caror actiuni se regasesc acum in conjuncturile curente. Ca-ntr-un traseu inelar, toate-mi par ca se repeta. Dinspre mic spre mare. Dinspre tot ce aparent nu este catre tot ceea ce evident devine.
De regula scriu pe blog. Am, ca tot omul modern, acest spatiu virtual unde incerc sa ma exprim. Desigur, exista limite care se supun de regula simtului comun. Dar ce inseamna exprimare si care este argumentul dupa care ma ascund? In fapt, exprimarea, de orice fel, poate fi numita exprimare fara nicio alta pretentie indiferent de continut. Cand am ales blogul, am ales de fapt un raft al tehnologiei intre doua coperti care pot fi atat copertile unei anecdote, cat si copertile unui larg monument cultural. Altfel spus, am deschis cartea noastra, a tuturor, lasand in urma orice cochilie sau manta. Pus fiind intre aceste coperti, voi fi parte din amalgamul de inscrisuri la care participam incepand cu primul bastonas, incheind, de cele mai multe ori, cu o semnatura pentru instrainare, Testament. Ruperea ne ajuta, dar fara a mai beneficia direct, sa scriem pentru Eternitate.
De altfel, incerc sa spun ca suntem cu totii de apreciat doar/cel putin pentru potentialul nostru. Potentialul este totusi o unealta care nu se impleteste intotdeauna cu moralitatea. Poti fi un foarte bun ofiter de credit, cunoscator al intregului contract si impacat cu sine in momentul in care inchei un acord foarte gaunos pentru client. Chiar daca, in aparenta sau, mai bine zis, in fata mai marilor companiei iti faci treaba, sentimentul satisfactiei este mai intai personal, gandind ca te-ai autodepasit din nou. Luata fragmentat, atitudinea ofiterului de credit este nu doar intemeiata, ci merita chiar rasplata dincolo de salariul sau. Ce vad in acest mecanism este o rotita perfecta care isi face treaba exemplar si care refuza sa vada mecanismul in ansamblu, acela care (poate) atrage dupa sine inginerii financiare in detrimentul celor care alimenteaza cu adevarat acest mecanism si gasesc in el implinirea unor vise. Dar cine nu stie ca a vinde iluzie inseamna a nu folosi cantar? Alimentarea iluziilor atrage dupa sine beatitudinea unui aparent pas in fata, tot mai aproape de telul tau. Si telul acesta, in mecanismul social, il privim ca pe o implinire care este in acord cu propria moralitate. Daca ne-am departa, am remarca doar un pas catre o alta tinta si daca am continua, nu am ajunge practic nicaieri. E adevarat ca nu am mai fi unde am fost ieri, dar nimeni nu mai este, de fapt, unde a fost ieri. "Mai bine" sau "mai rau" sunt notiuni care suspendate individului si aplicate altuia vor vadi o incompatibilitate a unui set de valori comune cand vorbim de adevaratele dorinte interioare ale omului.
Noptile sunt zilele zilelor, iar zilele, noptile noptilor. Nu e doar un joc de cuvinte, e mai mult decat atat odata ce trebuie sa definim ceea ce este ca fiind si sa acceptam ca ceea ce este nu doar ca se manifesta, vadindu-si astfel fiintarea, ci si ca nemanifestarea poate subscrie la fiintare. In drumul nostru de a intelege lumea, tarziu ne prabusim in micimea noastra, tardiv certitudinile capata o alura casanta chiar in propria minte, acesata fiind cea mai dureroasa eruptie a mintii noastre vulcanice si educata speculativ. Enciclopedicul "a sti ca" a apus coercitivului "a sti cum". Este nedreapta totusi aceasta trecere ori cel putin asa o vad eu.
Despre timpuri si schimbari sunt multe de spus. Nici nu apucam sa ne obisnuim cu un gadget ca apare ceva si mai avansat. Imi aminteam jocurile de fotbal pe calcuator. Astazi le jucam pe tot felul de console portabile, chiar pe telefoanele mobile, iar calitatea imitatiei este impresionanta. Nici nu stiu daca ar trebui sa ne speriem de viteza dezvoltarii vitezei in sine si/sau a gandirii temporare a masinariilor acestea impresionante. Pana mai acum ceva vreme, se propuneau generatiilor schimbari de gandire, argumente pentru plete, piercing. Acum trebuie sa ne luptam si cu perfectionarea continua, noutatea la zi, nu doar cu generatiile la nivel educational. Educationalul despre care vorbesc se reflecata in fapt la valorile curente ale fiecarei generatii. Diferentele sunt uimitoare, gapuri impresionante. Cred ca argumentul sulita spre a promova propriile valori sunt rezultatul unor legi simple si naturale. Printre acestea, cea mai la indemana o gasesc in faptul ca ne intoarcem mereu la ceea ce stim. Pe de alta parte suntem fanii misterelor si punem stiinta pe postul de infanterist in razboiul necunoasterii. Si aici, cand ne lovim de un aparent inexplicabil ne intoarcem la ceea ce stim. Ratiunile tin de o logica previzibila. Desigur, predictia sta la baza experimentului, desi multi m-ar contrazice, nu cred, cu exceptia accidentului — acesta nemaifiind stiinta —, ca s-a inceput sa se experimenteze fara previziuni anterioare. Astfel, stiind ca oxigenul intretine arderea, incep sa caut o unealta cu care sa ventilez aerul catre foc pentru a-l intarata in timp mai scurt. Inversa nu e stiinta, ci accident. Avand informatia, focul este intretinut de oxigen, ma ajuta sa previzionez ca ventilarea nu l-ar stinge, dupa obisnuinta suflarii spre lumanare, ci chiar ar ajuta arderea. Aici dispare teama de a ramane fara foc, dar si teama de a se intampla ceva neprevazut care sa puna in pericol cercetatorul de ocazie. In felul acesta ne raportam si la generatiile tinere, punand in balanta ceea ce deja stim, iar efectele sunt ordonate descrescator pornind de la cele negative. Punem in umbra, desigur, noile talente, intarziem astfel progresul asa cum religia nu a putut fi pierduta voluntar intocmai din cauza enoriasilor. Dar, din fericire, gura de oxigen a tineretului vine de la vizionarul care poate sa coboare, inaltandu-se de fapt, la actualitate si necesitatea aceasta de a pune in fiecare intoarcere a clepsidrei si o forma de "catre inainte" prin consolidarea unei teorii sau dezbinarea acesteia. Cine este vizionarul? Intotdeaune cel care a stiut sa asculte si sa intreprinda spre completarea zilei de azi si redarea sperantei pentru maine. Totul pleaca de la lucrurile simple, ele sunt complexe doar pentru cei care nu gandesc cu mintea lor, ci cu a altora indeosebi.
29.09.2010 • Caiet