Pentru ca vesnic sunt ratacit, am renuntat sa mai caut iesirea. Evadarea perpetua ma face sa cred ca este cea mai nociva intrucat este calea catre o libertate inchipuita. Prizonieri suntem de orice parte a sarmei ghimpate.
Din ce nu poti face aici, vei putea face dincolo. Dar lucruri pe care le facem aici sunt nepermise dincolo. Chiar daca avem dreptul, poate chiar datoria, de a gasi locul care sa ne permita sa ne dezvoltam si sa contribuim cum putem mai bine la o lume aleasa, aparenta sacralitate a acestui drept sau obligatie ne poate transforma in niste pururi inadaptati ori inadaptabili. Incapacitatea noastra de a ne adapta ori incapacitatea celorlalti de a se adapta noua reprezinta, in fapt, o disabilitate care ne priveste in mod direct si absolut. Acest handicap isi are radacinile in propriul sine.
(Moderatia sau mai degraba renuntarea la sine implica un model de lasitate si reala incapacitate, fapt care ne face captivi noua insine indiferent unde si cum am fi ales.)
Odata cu evadarea catre nicaieri, imi displace si circularitatea desi este cea fara de care nimic din ceea ce este nu ar mai fi, nici cuvantul, nici noaptea, nici neantul. In fapt, cred ca ma inspaimanta predictibilitatea. Inevitabilul a fost intotdeauna falnic si de neclintit, pe cand clipele intermediare sunt biete nimicuri. Cauzele sunt cladite pe aceste nimicuri, ele fiind vasele portante ale tensiunilor de orice tip care, in final, confirma inevitabilul. Sunt obidit pentru ca sunt privite fara a fi vazute.
As putea dezvolta o experienta personala care sa sustina aceste afirmatii si cred ca si tu ai putea face acelasi lucru, dar nu am vadi slabiciune si regres? Slabiciunea s-ar instaura prin repros, iar regresul prin evidentierea anumitor puncte forte ale reprosurilor care vor fi devenit futile. (Frivol este adjectivul asociat personajelor care ar construi un astfel de argument. Inutil.)
Mintile "sociale" resping un loc in lume si avanseaza o lume intr-un loc. Individualitatea este primul ghimpe in coasta acestei solutii. Nu putem proteja individualitatea intr-un loc unde ea este acceptata doar in contextul in care devine permisibila atat timp cat toti ceilalti manifesta aceleasi interese sau crezuri.
Invocand circularitatea, va propun primul paragraf ca refren si va spun "Pe curand!"
02.10.2010 • Caiet