Probabil că da. Admit, ar fi fost drăguţ să te informez, doar că nu pot citi gânduri.
Ghiontul pe care-l reclam este nu la nivelul unei aşa-zise obligaţii morale, ci asupra premisei subînţelese care a însoţit replica, arogându-ţi un drept şi consonând o obligaţie pentru mine, "Ar fi fost drăguţ...". A fi drăguţ înseamnă mai puţin decât a fi drept. A nu fi drăguţ nu înseamnă, la rându-i, a nu fi drept.
Nedreptatea pe care ţi-aş fi făcut-o nu poate fi argumentată nici măcar folosind bretelele unui sutien. Este, în adevăr, de acceptat că aş fi putut gândi lipsa ta de reacţie în sensul că nu ai fi ştiut că trebuie să despici lemnele pentru a le putea băga în sobă, cărându-le astfel, aparent, inutil. Cred, totuşi, că era suficient să aduci chibriturile, le-am fi aprins noi şi ne-am fi încălzit cu toţii.
Suferim împreună în moduri particulare. Ghiontul tău a lovit în mine şi a lovit în tine. Mă-ntreb, poţi gândi, într-atât cât cunoşti, că aş fi avut intenţia de a te ţine în umbră pentru a putea puncta pe indolenţa ta? Când ai ales să nu te pregateşti, ai ales, oricare ar fi fost metoda de evaluare, ca tu să nu depăşeşti statutul prezenţei fizice. De ce m-aş simţi motivat să susţin o astfel de atitudine? N-aş face-o nici în virtutea vreunui soi de prietenie. Mai mult, aş presa, dupa cum mi-e obiceiul, chiar dacă deseori în van, pe ideea confruntării a ceea ce fiecare a înţeles, neclarităţile să le lăsăm mentorilor întru luminarea noastră.
Ar fi fost drăguţ... să fi putut citi gânduri. Aş fi evitat un ghiont. Aş fi evitat o întristare.
Aplecat,
Firul de iarbă
Se-nchină
Picului de rouă.
*AS
04.11.2010 • Caiet