Nopţilor le lipseşte uneori lumina lunii. Nu e nimic deosebit în asta, cerul poate fi acoperit de nori. La fel şi oamenii, uneori parcă nu sunt ei înşişi pentru că au o pasă proastă, după cum o numim modern. Suntem îndreptăţiţi să acţionam mai putin "civilizat" când aceste pase suprascriu starea de spirit pe care ne-o dorim cu toţii? În ideea că ne dorim să ne simţim cel puţin bine, împăcaţi cu noi şi cu ceilalţi pe cât posibil - ca o clarificare.
Plecând de la experienţa proprie am sesizat că am o predispoziţie ostilă în astfel de momente, atunci când sunt interpelat, deşi aş putea să răspund/particip, prefer să manifest o vrajmaşie care, într-un mod mai mult sau mai puţin grosier, îi determină pe cei din jurul meu să se simtă prost pentru actul lor, de cele mai multe ori, bine intenţionat.
Ridic această chestiune întrucât uneori am mustrări de conştiinţă, regret imediat fapta mea şi nu reusesc să mă mai concentrez spre a "drege" situaţia, cel puţin nu pe moment. Sigur că scuzele zac pe vârful limbii odată cu reacţia bumerang, dar sunt ele suficiente? Niciodată nu am fost luat la rost prin a fi întrebat dacă sunt suficiente scuzele mele. Mă gândesc, într-un fel, că nu poţi acuza omul la modul "e vina ta, nu ai văzut că sunt posomorât?", mai mult, nu e firesc să cerem celorlalţi să se asigure de dispoziţia noastră înainte de a ne interpela. E ca şi cum am impune să facă o cerere în scris, iar acesta este un lucru absurd, cel puţin în ceea ce mă priveşte. Pe de altă parte, dacă am obişnui pe cei din anturaj să aştepte momentul "propice" pentru exprimarea unei anumite chestiuni, s-ar putea ca acea problemă să nu mai fie discutată niciodată, lucru pe care-l gasesc nelalocul lui, mai ales într-un cerc de cunoscuţi, prieteni, familie etcetera.
Departe de mine intenţia de a contura vreun tip de sfat, nici nu sunt sfătos de fel, chiar resping pe cei care-şi arogă atitudinea aceasta, ci reprezintă o întrebare pe care o adresez tuturor celor faţă de care, îndrăznesc să spun, am greşit. Sigur că nu este o experienţă unică, drept care oricine se indentifică, la orice nivel, poate avea ceva de spus.
11.10.2010 • Caiet