— Tot timpul ai avut să-mi reproşezi ceva.
— Îţi asumi, nu de puţine ori, merite pe nedrept.
— Nu eu îmi croiesc drumul în viaţă, drumul meu e dat de Dumnezeu.
— Nu înţeleg.
— Pentru credinţa mea, doar rasplata divină se cuvine.
— De unde ştii?
— Ştiu.
— De unde ştii?
— Simt.
— Cu care simţ?
— Cu sufletul.
— Dumnezeu este în sufletul tău?
— Este.
— Dar sufletul există?
— Ce întrebare e asta?
— Sunt curios dacă Dumnezeu este în suflete noastre, ale tuturor.
— Sigur că este.
— Şi-atunci el îţi dictează tot ceea ce faci?
— El are grijă să îi îndeplinesc voia.
— Iar voia Lui care este?
— Nu ştiu eu ce planuri are Dumnezeu.
— Dar accepţi planul necondiţionat.
— Mai încape îndoială?
— Dacă planul Lui este rău?
— Dumnezeu nu poate fi rău.
— De ce?
— C-aşa scrie în Biblie.
— Iar Biblia este scrisă de Dumnezeu?
— Nu, e scrisă de oameni, de oameni aleşi de Dumnezeu.
— Şi legea ei e legea ta?
— Este.
—Şi nelegea este mânuirea greşită a libertăţii?
— Sigur ca da.
— Iar neleguirea pe care ţi-o aduc îşi are rădăcinile în libertatea exploatată eronat.
— Dumnezeu ne-a lasat să alegem pentru a face diferenţa dintre bine şi rau şi să alegem singuri să mergem pe calea către El
— Aşadar suntem conditionaţi, libertatea înseşi fiind o condiţie.
— Suntem copiii Lui.
— Şi-atunci de ce nu ne recunoaşte ca fii ai Săi?
— Pentru că trebuie să ne puna la încercare.
— Să vadă dacă rezistăm şi cu 24% TVA?
— Ce legătura are?
— El nu vede abuzul?
— El va lumina minţitile politicienilor şi nu-i va lăsa să facă rău poporului.
— Şi marmota învelea ciocolata? (ironic)
— Nu e frumos ce faci.
— Dar e frumos să nu fac?
— Îl dezamăgeşti pe Domnul.
— Inutil, El a dezamăgit de mult.
— Ce vorba e asta?
— Una tristă.
26.06.2010 • Caiet