Printre acordurile muzicale plutesc nestingherit invitaţii către Balul Tăcerii. Cu tristeţe, un acord anunţă scena mutilării. Tonurile pierd diafanul, îmbracă deodată spini şi se întind de-a lungul şi de-a latul. Corzile se transformă în sirene care anunţă raidul morţii. Pupila însângerată abia dacă mai descrie străveziul. Vârtejul acustic transformă cântul într-o păpădie. Pe călătorul fără voie, prea tânăr, prea devreme, trist şi niciunde cu spor, agonia eternităţii nu-l iartă. Fericire nu există. Iubirea este întristare. Înţelepciunea este întristare. Timpul este culoarul infinitului, dinspre şi către nicăieri.
09.10.2010 • Caiet