Este de la sine înţeles că o relaţie de prietenie este mai calitativă decât una de rudenie. Acest lucru se observă în faptul că ruperea unei prietenii presupune încetarea oricărui tip de relaţie între părţile implicate, deci o pierdere definitivă, ceea ce ne va face mult mai atenţi la modul de exploatare a prieteniei în cauză. În cazul relaţiei de rudenie, chiar dacă nu mai intrăm în contact cu cealalta parte, gradul de rudenie rămâne, ceea ce înseamnă că o astfel de relaţie este mult mai rezistentă social, dar mai puţin calitativă, pe când o relaţie de prietenie este fragilă social, dar cu mult calitativă întrucât este bazată pe un anume fel de reciprocitate.
Prima problemă se vădeşte la o aparentă nerecunoştinţă faţă de părinţi, dar se omite că primul aspect al relaţiei cu aceştia este de tip biologic. Încercarea de a extinde, prin degradare, biologicul către unchi, mătuşi, veri şi alte rubedenii nu se va susţine întrucât binele pe care ţi-l vor face/dori va fi dintr-un soi de oarecare obligaţie familială, nicidecum pe baza unor criterii ale necondiţionalităţii sau intereselor comune aşa cum se întâmplă într-o relaţie de prietenie asupra căreia nu planează presiunea obligaţiei de rudenie.
Sigur că poti fi prieten cu un verişor, de pildă, dar în momentul în care ruperea survine, relaţia de rudenie nu se pierde, lucru care te obligă la diplomaţie vizavi de întâlnirile cu acesta. De cealaltă parte, după ruperea unei prietenii nu mai trebuie să (te) minţi, nu trebuie să accesezi vicleşugul diplomaţiei, ci poţi să alegi conform propriilor dorinţe şi să nu fii tras la răspundere în virtutea unei relaţii (de rudenie în cazul nostru).
Prietenii pot avea interese ascunse. Care mama nu îşi doreşte pentru copilul său tot ce e mai bun pe lume, chiar dacă asta implică şi unele mijloace în dezacord cu principiile morale pe care le promovează. De regulă i se spune ce să urmarească, cum să îşi păstreze demnitatea, dar, în subtext, există permanent mesajul de ignorare a aceloraşi principii morale. Părinţii pot avea, aşadar, interese ascunse. Daca împărţim aceste interese între bune şi rele, atât prietenii cât şi părinţii, indiferent dacă bune sau rele, aceste interese la un moment vor fi prinse din urmă de nevoia unei proprii decizii.
(Impunând sau insistând nu va demonstra nimic altceva decât modul în care suntem priviţi drept mijloace, şi nu scop aşa cum ar trebui să fie – conform dreptei moralităţi ca stindard principial invocat de însuşi primul vinovat.)
09.07.2010 • Caiet