Primim adesea tot felul de interdicţii sau îndemnuri care nu sunt însoţite şi de raţiune. Prin raţiune, în contextul dat, înţeleg argument. Cel care cere se aşteaptă să nu întrebi de ce? apelând la o autoproclamată după necesitate cutumă prin care nu eşti îndreptăţit să-i conteşti autoritatea. Interdicţia are un set de legi, unele care ţin de propria-ţi siguranţă, iar altele care ţin de siguranţa celorlalţi. Interdicţia se bucură cel mai des de argument. Ea este încununată de pentru că întrucât altfel s-ar ivi ca neîntemeiată, deci ineficientă, subiectul acţionând peste această interdicţie. Despre cum se întemeiază interdicţiile ar fi... [citește mai departe]
17.06.2010 • Caiet
Tuturor ne place să vedem grâul auriu. Purtăm o moştenire a unei bunăstări odată ce spicele sunt mândre posesoare ale unui bob împlinit. Unu de-i bun, ţara o duce bine. Dar până acolo, el e verde, vesel şi-n bătaia vântului pe ogoarele patriei. Se-ntrece cu cireaşa şi-ntotdeauna pierde. Întinsul auriu nici n-ar avea cum să supună cireşarul. Spicele se răsfaţă cu torenţialele lui cuptor după obişnuitele cure matinale cu rouă. Şi câte gărgăriţe se lasă legănate de musteţile holdelor, câti scripcăraşi se perindă strălucirii. Ce mi-ar plăcea să retrăiesc zăpuşeala stinsă în curgătorul de peste drumul care traversa ogoarele parcelate,... [citește mai departe]
15.06.2010 • Caiet
Poate că mai ţineţi minte magazinul Cocor, e încă in renovare, cine ştie când va fi gata, dar pe lângă el, pe trotuar miroase a hoit. Trece lumea, strâmbă uşor din nas şi măreşte pasul. Vizavi e aproape umbra şi s-a aglomerat cu bişniţari care vând şosete, reviste gratuite, parfumuri, mărar, ochelari şi altele. Printre scutere şi o mare de bipezi, străbaterea trotuatului de la Piaţa Unirii pâna la fostul Sherif's reprezintă supunerea sau schingiuirea sistemului olfactiv mai rău decât pe lângă mortaciunea de peste drum. Unde mai pui că trebuie să te şi strecori printre cei mai urât mirositori... [citește mai departe]
11.06.2010 • Caiet
E cunoscut că la Piaţa Romană se adună o armată de exemplare EMO. Până acum, în special fetele, stăteau locului şi-şi exprimau una alteia frustrările şi viziunea pesimistă asupra societăţii şi planul lor către independenţă. Acum lucrurile s-au schimbat, EMOtivele la cerşit, cum întâmpină pe cineva cum au o poveste premergătoare cererii "Nu te supăra pe mine că te deranjez, dar, ştii, am mare nevoie de 6 lei, te rog mult de tot". O priveşti, are nici şaişpe ani, colorată pe păr şi haine, parcă şi uşor băută, priponindu-şi privirea în ochii tăi, încremeneşti. Vă spun drept, am întâlnit poveşti... [citește mai departe]
10.06.2010 • Caiet
Neîngrijiţi, scuipând, anunţându-se reciproc Garda, garda!, căutând să-şi fure chiar între ei căciula, micii bişniţari se perindă fără încetare. Îi văd mai mereu pe la Unirii agasând tineri si tinere. Vând făcături pe care le reclamă originalităţi, ba chiar pun orice la bătaie, doar să te convingă ce chilipir îţi oferă. Cu cât mai neîncrezător clientul, cu atât pradă mai uşoară. Odată ce trecătorul a renunţat la nu-ul principial (prin care nu cumpără toate tâmpeniile de pe stradă), micul bişniţar ştie că poate să se dezlănţuie spre succes. Îţi arată câte un produs, pe rând şi niciodată pe cel mai... [citește mai departe]
10.06.2010 • Caiet
Poate că îţi pare o afirmaţie tare sau de nesusţinut, dar ce poate fi mai rău decât să-ţi transpară ca autor al unor răutăţi care se răsfrâng asupra-ţi sistematic, cineva din familie, un verişor, un frate, chiar mama? Dacă îţi închipui că mă lamentez, renunţă încă de pe acum să citeşti mai departe. Am să plec de la familie, cea de acasa şi am să mă opresc la familia cea mare, cea numita societate. Acasă nu te aştepţi ca vreodată, în orice chip, cineva din familia ta să-ţi facă rău. Sunt totuşi atitudini pe care la iau cei de acasă... [citește mai departe]
09.06.2010 • Caiet
Se întâmplă să ştie cineva autorul strofei de mai jos? Face parte dintr-un poem mai lung, dar nu mai ştiu "pe unde" mi-a intrat în minte. Nu mai ştiu nici alte frânturi de rime, dar în poem este vorba despre un prinţ plecat în căutarea iubitei sale: Îţi scriu şi sufletu-mi te pomenşte iar şi iar Şi ochii mei nu lacrimi varsă, ci râu de sânge ca de jar. Cămaşa chinului, ţesută din doruri şi mâhniri, Mi-nvaşcă fără milă trupul muncit mereu de amintiri. Mi-aţi lua o greutate de pe mintea-mi încurcată de lipsa originii acestei strofe.
07.06.2010 • Caiet
Dintre "noutăţi", după cum se vede într-un comentariu la un articol scris anterior, spamerii se promovează. Chiar înainte de a sesiza că am comentarii la secţiunea Spam citeam la Gramo un articol mişto despre tipuri de comentatori şi mi-a plăcut potrivirea, drept care nici nu am mai şters comentariul, chiar l-am aprobat. Altfel, străbat unele carţi şcolăreşti pentru că este necesar, m-am apucat să recitesc Dostoievski (Crimă şi pedeapsă) şi remarc actualitate perpetuă în gândurile lui Raskolnikov, senzaţie care mă întristează. Fac tot felul de scheme Beardsley-Thomas, mi-am instalat chiar şi pe telefon o aplicaţie capabilă de aşa ceva şi... [citește mai departe]
06.06.2010 • Caiet
Aşa scria pe bilete. Şi-am zis noi: OK! Drept care am început alergătura de rigoare, apoi ne-am relaxat călcând cămăşi, împachetând cadouri, măsurând valize − care de mână, care de cală −, am răsturnat etajera de la baie în geamantane, draguţa mea a împăturit exemplar hainele, iar eu am ajutat-o cât am putut (la tras fermoarul). Şi totuşi, cele mai relaxate au fost gadgeturile puse la încărcat. "If you are late, we will not wait", aşa ziceau. Şi-am ţinut cont de asta, am pregătit totul, ce se putea pregăti, de cu seara. De cu noapte. Am căzut frânţi pe la... [citește mai departe]
11.05.2010 • Caiet
Daca m-aţi întreba ce mă face fericit, aş putea, la primul impuls, să menţionez următoarele: 1. Netbookul 2. Să mă dau cu bicla 3. Aplauzele la sfârşitul unei piese de teatru 4. Supa acru iute şi vita în sos de stridii 5. Să port dialoguri imaginare 6. Rembrandt van Rijn 7. Comediile romantice în doi 8. "Where in the World is Carmen Sandiego" 9. Să gatim în doi 10. Drumurile foarte lungi cu maşina Şi câte-ar mai fi, chiar şi mai simple de-atât, mai banale şi uneori inutile. Dar, eh, acestea au fost la primul gând, leapşa de care mi-am... [citește mai departe]
10.05.2010 • Caiet
- Auzi, fată, nu-l suni tu pe fostul meu şi te dai la el? - De ce? - Ca să-i dai întâlnire şi să mă duc eu. - Adică? - Vreau să-i arăt că e nesimţit şi că s-ar întâlni cu orice femeie care îi iese în cale, chiar dacă are una acasa. - Păi, nu v-aţi despărţit acum o lună? - Ba da. - Şi nu e singur de atunci? - Da. - Şi-atunci pe cine ar înşela dacă nu-l aşteaptă nimeni acasă? - E, nu asta e important, important e să văd dacă mă mai iubeşte. - Vorbind... [citește mai departe]
02.05.2010 • Caiet
Aparentele sunt arma prostului şi scutul ipocritului. Arma şi scutul merg, de regulă, împreună la razboi. Scutul poate deveni armă, iar arma poate deveni scut la nevoie. Ele, împreună, pot fi arma şi scut în acelaşi timp. Să încerc o abordare "plicticoasă". Ceea ce simţurile ne oferă poate căpăta identitate doar dacă punem în acord cu ceea ce ştim deja. Ne raportam la cât ştim. Desigur, ne raportăm la ce ne pare că rezonează cu realitatea. Omul are neplăcerea de a percepe realitatea prin prisma a ce nu (se) va face împotriva sa, şi rareori prin a ce (se) va... [citește mai departe]
01.05.2010 • Caiet
Retroacţiunea pe care o primesc tot mai des constă în faptul că scriu întortocheat, în sensul că aş putea să exprim o idee şi într-o formă mai simplă şi, de ce nu, mai concisă. Din fericire, îmi sunt apreciate şi părţile bune, dar nu am să le expun. Ma bucur totuşi că sunt. Am încercat să scriu "din încheietură", iată, dar îmi pare că (mă) limitează. De aceea mă opun cererii lor de a scrie în "chip curgător". Totodată, încă nu ştiu să susţin o opinie. Învăţ. Iar când voi şti, mă voi apuca de învăţat din nou. Atitudinea mea... [citește mai departe]
30.04.2010 • Caiet
La primul impuls, aş icni, deşi n-aş spune ceva nou: Societatea ne abuzează. În virtutea beneficiilor imediate, atât societatea, cât şi individul caută să se reformuleze unul pe celălalt într-un raport de echitate. Cum poate exista egalitate în relaţia aceasta cu excepţia întoarcerii precisă a aceluiaşi serviciu rămâne o necunoscută, dar această este o altă problemă şi de natură pur teoretică. Adopţia de copii a primit evaluari atât pozitive (şansa de a avea un copil), cât şi negative (înfierea de către cupluri homosexuale). Plecăm de la premisa că adopţia este un lucru bun şi necesar societăţii care nu poate avea... [citește mai departe]
27.04.2010 • Caiet
Voi încerca să portretizez în cuvinte, sub impulsul momentului, refulata. Este vorba de aceea care-ţi pune în cârcă toate nereuşitele sale sentimentale şi pentru care toţi bărbaţii sunt porci, iar toate femeile, privind prin ochii bărbaţilor, sunt curve. Desigur, trebuie menţionat de la bun început că atunci când partenerul ei se uită el la alte femei, se simte ofensată, iar când ea se uită la alte femei, se simte iarăşi ofuscată: poate are tenul mai fin, jobul mai mişto, prietenul mai cool, colanţii mai "panteraţi", picioare mai drepte, corpolenţă mai voluptoasă sau mai sfrijită. Niciodată nu va vedea părţile bune... [citește mai departe]
24.04.2010 • Caiet
A fi tolerant înseamnă a participa la spiritul gloatei, a susţine ideea de Societate. Sub ameninţarea Legilor, oricine trebuie să accepte pe ceilalţi cu bunele şi relele lor. Avem promisiunea solemnă a dreptei moralităţi, nicidecum a Societatii, cum că, daca vom tolera, vom fi, la rândul nostru, toleraţi. Dar hai să căutam în noi şi să analizăm cum ne raportăm la cei pe care-i tolerăm. Mai înainte va trebui să stabilim nu doar cine suntem, ci şi unde suntem, iar dacă acceptăm condiţia de fiinţe raţionale subjugate socialului, atunci va trebui să gândim nu doar cum să ne organizăm şi... [citește mai departe]
21.04.2010 • Caiet
− Salut. − Salut şi ţie. − Nu-mi pari în apele tale, la ce te gândeşti? − La noi. Spune-mi, ce-ai facut pentru relaţia asta, pentru noi? − Atat cât ai văzut reprezintă tot ceea ce am putut, m-ai mult n-am ştiut. − Trebuia să te străduieşti. − Să fac sau să stiu? − Să ştii şi să faci. − Mi-ar fi prins bine dacă m-ai fi ajutat să stiu. − Dacă ai fi ştiut ai fi făcut? − Mai încape îndoială? − Dar eu te-am întrebat vreodată ce să fac? − Nu, căci ştiai. − Nu doar că am ştiut, ci am şi facut. − Adevărat, iar eu n-am mai ştiut şi, prin urmare,... [citește mai departe]
20.04.2010 • Caiet
Când păşiem în Pustietate o făcusem împins de raţiunile Speranţei care se încăpăţânau să robotizeze orice din juru-i. Totul căuta să fie mărginit într-o înşiruire pe prima pagină a unui carneţel de Ianuarie. Prin urmare, tot ceea ce se ivea şi nu se regăsea scris acolo, nu doar că ştirbea din înţelepciunea care întocmise Lista, ci hrănea şi ogodul lamentărilor. Lista trebuie să fi vizat cel puţin două aspecte temporale, întrucât imediat după alfabetizare a existat un Ianuarie care a trasat liniile generale, precumdouăzeci şi cinci, iar Noiembrie, numărat până la primul preget, a deschis calea către un alt Gerar care înşfăca, tot mai... [citește mai departe]
13.04.2010 • Caiet
Mă întreb de ce este tolerată făţărnicia? Nu se realizează că încuviinţată, prin omisiune voluntară, o astfel de atitudine este implicit promovată? În speţă, un oarecare păşeşte într-o încăpere conştient că trebuia sa fie acolo de câteva săptămâni. Nu are idee despre ce se întâmplă, despre ce s-a întâmplat şi nici atât despre ce va avea să se întâmple. În încăpere, Omul se confruntă cu o nedumerire cantitativă pentru a doua oară în aceeaşi zi. Dar este Om şi poate privi lumea cuprinzător, chiar indulgent cu viciile ei fruntaşe: ignoranţa şi trufia. Aici apare nepotrivirea, prin faptul că ignorantul nostru... [citește mai departe]
09.04.2010 • Caiet