Cu toate că nu mai scriu pe acest blog, din rațiuni încă-mi neclare, am decis să-l mențin activ. Totuși, comentariile au fost înlăturate în totalitate pentru a nu reaprinde discuții apuse.
Au trecut patru ani (wow) de când am postat ultima oară pe acest blog. Să fiu drept, nu mi-a lispit. Nici nu îmi pare greu de justificat: a scrie de dragul consistenței poate fi echivalat cu a trăi din inerție. Nu e cazul. Societatea, în structurile ei, a devenit tot mai puțin interesantă. Prin membrii acesteia, perpetuă aceleași idei crude, nerafinate. Orice constatare ar fi, nu de puține ori, o reiterare inutilă. Singura lecție care și-a arătat roadele a fost cea a renunțării neîntârziate la orice status quo comod sau cert, care, în mod așteptat, s-a dovedit fără perspectivă. Ceea... [citește mai departe]
07.04.2019 • Caiet
După încredere și mărturisire există doar decepție. Încrederea privită ca pivot decisiv al relațiilor dintre oameni și mărturisirea ca garant reciprocității conduce negreșit la construirea unui ideal irealizabil prin mascarea realității, de sublimarea celei din urmă prin apel la dorințe, și nu la autenticitate. Orbirea este favorabilă când se pun bazele prieteniei, mijlocindu-se promisiunea aparent implicită. A te complace într-o situație favorabilă echivalează cu agrearea oricăror circumstanțe indiferent de modul cum îi prejudiciază pe ceilalți, chiar dacă pe bună dreptate. Ceea ce răscolește este ceea ce stă ascuns sub forma unei complicități. Între relația cu un grup sau cu un alt individ nu pare să fie vreo... [citește mai departe]
27.04.2015 • Empiricus
Abia aștept vara să ne ațintim ochii spre cer urmărind norii. Este un dans pe care-l admirăm ritualic, pentru care ne pregătim și numărăm zilele. Am creat un nou director în arhiva mea cu fotografii, se numește Nori și va fi depozitarul celor mai interesante mesaje pe care le pot descifra, scrie cu alb peste albastru sau invers, vara aceasta.
05.04.2015 • Alter Ego
Conform programei, astăzi am asistat la un curs despre cum se scrie o lucrare de cercetare. Odată ajunși la secțiunea Citare, Compilație, Doxografie, Plagiat, Auto-Plagiat, Ignoranță, au fost descriși în cele mai fine detalii impostorii mediului academic care mă îngrețoșează ori de câte ori îi văd hălăduind holurile, căutând sticlele și răsucind ierburile. Oricât de mult aș fi împotriva profilării, astăzi mi s-a arătat că, într-un fel sau altul, categoriile nu segregă, ci rafinează. Diletanți, intriganți, avizi după delațiune, își scriu curriculum-ul vitae cu orice pliscă. Cuvinte alese, atitudini drese, poate mai cultivă ochii vreunei mirese. Dacă te depărtezi și... [citește mai departe]
20.03.2015 • Empiricus
Aristotel, printre alții, a considerat că acela care este prietenul tuturor, de fapt nu este prietenul nimănui. Dacă privim cu atenție în jurul nostru, doar conformiștii sunt prietenii tuturor. Adulatorii conformiștilor sunt, de obicei, neexperimentați care cred că micile fale și marile imposturi nu trebuie rostite, ci mijlocite. Adulatorii sunt vocea conformistului, acesta neavând puterea de a susține opinii sau intrigi. Acestea din urmă îi hrănesc ego-ul găunos. Cine joacă bine în echipă și nu este lider, acela este un viitor conformist, un intrigant, un om mișel care care își va vinde oricând trecutul pentru viitor. Pentru nuri fragezi va porni o furtună din clișee, doar... [citește mai departe]
04.03.2015 • Empiricus
Să presupunem o prietenie între doi oameni care împărtășesc unele secrete din viața lor, activități îndoielnice moral sau legal. Discuția nu se va limita doar la prietenii, ci la orice tip de relații care pot apărea, intenționat sau accidental, între oameni. Mai presupunem că pentru orice activitate îndoielnică nu poate fi produsă o dovadă care să nu fie subiect al îndoielii rezonabile. Avem aici două instanțe, cea legală și cea morală. Cu privire la prima, dacă ai cunoștință despre activități ilicite, obligația denunțului este implicită. Cu privire la a doua, dimensiunea morală, ea poate fi instrument de analiză pentru reevaluarea... [citește mai departe]
24.02.2015 • Caiet
Când jignești trebuie să îți alegi bine cuvintele. Uneori, o ironie fină nu este suficient. Când vrei s-o dregi, schimbă-i sensul, nu subiectul. Când a sărit muștarul, iei o lavetă, nu ridici hreanul. Orice atitudine frustră se soldează cu un spirit justițiar. Altfel, când ești lipsit de personalitate, incapabil să îți construiești un portret social autentic, împrumuți tertipurile celor adulați. Nici preotul, nici psihiatrul, nici învățătorul nu-ți va veni de hac. Cuvintele drese cu sos intrigant conduc la flatulențe intelectuale deosebite. — unui impostor care acuză pentru o scuză
05.02.2015 • Alter Ego
Încă se mai poartă discuții pe marginea sensului vieții. Incertitudinea unei continuități la care să fii parte, i-a determinat pe unii să se declare drept prizonieri în absurd. Lumea începe și se termină cu posibilitatea de a o percepe. Existăm în lume și când dormim, dar nu avem experiențe directe. În același fel, un leș există în lume doar ca obiect. Când suntem supuși alegerilor avem senzația unui control, adică devenim cârmacii propriei vieți. Ce se întâmplă, însă, când nu mai poți acționa cârma? Intri în derivă dinainte de a se întâmpla acest lucru întocmai din cauza iminenței sale. Îmi amintesc primul... [citește mai departe]
04.02.2015 • Et cetera
Am participat, în calitate de rezonor, la o prezentare privind drepturile reproductive ale persoanelor care au un IQ mai mic de treizeci. În principiu, argumentele au fost configurate din perspectiva consecințelor unei sarcini care ar avea ca rezultat fie un copil care trebuie instituționalizat, fie un copil cu dizabilități intelectuale severe. În cele din urmă dezbaterile au căutat să conducă la un cadru normativ prin intermediul căruia să devină posibilă sterilizarea acestor persoane. Literatura de specialitate se limitează la abordări teoretice polare sau pluraliste. Cu toate acestea, încercarea de a trasa un cadru evaluativ aplicat și coerent în acord cu valorile și... [citește mai departe]
22.01.2015 • Caiet
În plin târg de gânduri și planuri, viitorul se conturează mai plăcut ca oricând. Prioritățile au prins sens, iar dispozițiile culoare. Cele mai alese gânduri pentru cei dragi și un dram de ignoranță pentru ceilalți. Ceea ce este de făcut, va fi făcut, fără îndoială. În tot mai puține cuvinte, planurile sunt, tradițional, la început de an, iar motivația pe parcurs. Să scrii despre fericire este cel mai greu, să o trăiesc, însă, îmi pare tot mai ușor. O erupție interioară a cărei sursă este ruptă de toți acei nimeni. Să ne vedem de treabă!
04.01.2015 • Alter Ego
Nimic nu este mai simplu și mai dăunător decât absența unei alegeri. Nu de puține ori, suntem confruntați cu situații care, din constructul situației, conțin și opțiunea, în sensul că nicio altă alegere nu ar fi potrivită sau recomandată. Îmi aduc aminte de ceea ce se numește damage control și cum a încercat cineva să mijlocească acest concept funcțional pentru a se salva din situația în care se pusese apelând la minciuni și lăsându-se purtat de emoțiile animalice ale răzbunării fără obiect, precum vulpea mascul ucide puii femelelor vulpe plecate după hrană. Nu am văzut atunci, dar sesizez acum că ideea damage control... [citește mai departe]
21.12.2014 • Empiricus
Apartenența este parte a identității noastre, inevitabil suntem asociați cu ceea ce ne asociem. Mi se spune adesea să mă identific cu valorile organizației academice în care activez, lucru pe care îl găsesc nu doar potrivit, ci și necesar. Totuși, între membrii organizației apar conflicte care nu respectă acele valori, conflicte tacite sau semi-deschise. Mă întreb dacă nu e mai bine să păstrezi o atitudine conflictuală, ușor rezervată și degajată de cutumele care te înconjoară, altfel spus nu cumva este mai bine să fii văzut ca acela care mereu a avut ceva de obiectat? Mă gândesc că cei din interior nu te... [citește mai departe]
10.12.2014 • Empiricus
De ce este bine să fii prost, nu în sensul de bleg sau încet, ci mai degrabă ignorant, limitat la valori puține, subiective și inadecvat împărtășite de ceilalți? Cel mai probabil răspuns este că poți ajunge cu adevărat la fericire întrucât vei ști ce te fericește din imediata vecinătate. Nu ai nevoie de construcții metafizice, metalogice sau alte năzdrăvănii, ci vei avea mai degrabă dorința de a adera la modelul celui care zâmbește. De pildă, femelele de televiziune sunt, într-un fel sau altul, modele pentru tinerele noastre talente care au dorințe cultivate de modelul călătoriilor nesfârșite, de mese pline în cluburi străine, plimbări... [citește mai departe]
10.12.2014 • Empiricus
Se aude tot mai des că la probleme globale avem nevoie de soluții locale. Dar soluțiile locale trebuie să urmărească un țel global odată ce avem o problemă globală. Astfel, soluțiile locale referă doar la mijloace și metodologii pentru atingerea idealului global. În trecut, problemele erau locale, iar soluțiile globale. În cele din urmă oricare dintre variante invită la modelare către un ideal. Dacă vom chestiona premisele idealului, vom remarca doi poli de influență: locali și raționali. Totuși, pot acestea două să coincidă? Eu cred că da atât timp cât acestea nu se întâlnesc accidental. Societatea, așa cum ne este prezentată, este,... [citește mai departe]
05.12.2014 • Caiet
Odată cu încercarea de înlăturare a sistemului sovietic din țările europene, Uniunea Europeană a început cu integrarea și a continuat cu extinderea înainte să termine primul proces. Acum, cetățeanul european este doar un concept irealizabil deoarece extinderea nu produce integrare, drept dovadă că sunt țări și culturi care nu se pot adapta socio-cultural pentru un presupus avantaj economic. Cetățeanul european nu seamănă a cetățean care conduce, care are puterea prin prisma democrației, ci devine un simplu executant cumpărat de o oportunitate pe care o vor folosi foarte rar și, în ansamblul ei, păguboasă. Reversibilitatea procesului este una pur teoretică, în realitate marii beneficiari ai construcției... [citește mai departe]
03.12.2014 • Empiricus
Ce îți este și cu omul: când este rău de la natură, când este bun de la natură. Ba poate totul, ba i se pare că ar cuprinde totul. Și măsura tuturor lucrurilor, și subjugat propriei rațiuni. Cert este că omul este nefericit indiferent dacă acceptă fatalitatea sau dacă își creează propria soartă. De ce a fost inventat acest concept, fericirea? Îmi pare similar cu modernul, o capcană a cărui conținut se schimbă permanent și ori de câte ori vrei să fii modern înseamnă să devii, cum spunea Kundera, propriul gropar. La fel și cu fericirea, odată construită ca ideal fie devine utopică,... [citește mai departe]
30.11.2014 • Caiet
Stau la fereastră și aștept să ningă. Iar m-au păcălit. Nu-mi rămâne decât să iau aparatul foto și să redescopăr griul dinaintea iernii. Poate mă-ntorc cu sacul sau vreo lopată.
30.11.2014 • Alter Ego
Se vehiculează ideea că România are prea mulți absolvenți de facultate. Statisticile europene ne arată că în România avem 22,5% absolvenți de facultate pe segmentul de vârstă 24-29 de ani. Pe același segment de vârstă, în Danemarca sunt 36,1%, în Marea Britanie 39,1%, în Polonia 38,3, iar în Ungaria 25,7%. Dar cine spune despre România că are prea mulți absolvenți? Nimeni altul decât românul incapabil să-și valorifice diploma pentru că a trecut prin facultate ca pe treptele rulante de la Mall.
29.11.2014 • Empiricus
De câteva zile, mă minunez de superstițiile românilor. Nu cred că putem vorbi de fundament rațional în privința superstițiilor, dar ne putem întreba care este sursa lor. Nu înseamnă, totodată, că vom găsi și un răspuns. Dintre toate câte am citit, cea mai de neînțeles superstiție, pentru mine, este următoarea: Nu e bine să lași mâncare în farfurie pentru că vei avea parte de un soț urât.
29.11.2014 • Empiricus
Ce este filosofia? Un lucrător de la salubritate: Gândirea omului. Un domn: Regina tuturor științelor și cea mai veche dintre ele. O copilă: O matematică mai grea. Ce este fericirea? Același lucrător de la salubritate: Cât îs sănătos, merge și-așa. Un bătrânel în parc: Dacă eram atent aseară la Iohannis, a vorbit foarte frumos despre fericire […] Fericirea este atunci când tot ce îți dorești sau își dorește apropiatul… să te împaci bine cu toată lumea, prieteni, soție, casă și totul este bine. Un copil: Când mama este fericită, sunt și eu fericit. Un alt copil: Când tata nu se... [citește mai departe]
27.11.2014 • Et cetera