Ce îți este și cu omul: când este rău de la natură, când este bun de la natură. Ba poate totul, ba i se pare că ar cuprinde totul. Și măsura tuturor lucrurilor, și subjugat propriei rațiuni. Cert este că omul este nefericit indiferent dacă acceptă fatalitatea sau dacă își creează propria soartă. De ce a fost inventat acest concept, fericirea? Îmi pare similar cu modernul, o capcană a cărui conținut se schimbă permanent și ori de câte ori vrei să fii modern înseamnă să devii, cum spunea Kundera, propriul gropar. La fel și cu fericirea, odată construită ca ideal fie devine utopică, fie incompletă. Când spunem că suntem fericiți? Niciodată, spunem doar când am fost fericiți. Apoi evaluăm și ne lovim de criterii relative.
30.11.2014 • Caiet