Urâcioşii nu şi-au luat vacanţă odată cu mine, ci s-au scăldat în oliţa cu spam. Altfel, eu sunt bine, sănătos, uşor dezarmat de faptul că risc să rămân cu premiile dacă nu se vor aduna minimul de concurenţi până la finele concursului.
Pe de altă parte, este curios cum, în genere, se critică gratuit orice iese în cale, de cele mai multe ori pe nedrept, iar când se oferă derogare, cucernicii cultului comun nu mai au nicio direcţie, niciun sens. Atâtea icnete (ab)surde, atâta mizerie în oliţa cu spam, prea mulţi prea mari şi prea puţini nimeni.
Văd, astfel, în groapa aceasta de gunoi numită omenire doar inconsistenţă, incoerenţă, indecenţă, ipocrizie, excrementele unei contingenţe imposibil de absolutizat.
Şi încă un gând rebel: Fericirea este acceptată doar în acord cu raportul dintre tine şi ceilalţi, ca şi cum fericirea proprie nu s-ar putea construi în afara fericirii celorlalţi. Nici nu mai ştii până unde intruziunea este considerată invadare sau până unde fericirea este tristeţe. Ori invers.
17.02.2011 • Caiet