Mi-am facut un ceai. Cu lamaie, yuck! Ma tratez.
As cobori in mine sa ma intreb ce simt. Ori, mai degraba, sa prelev probe care sa-mi confirme ceea ce simt. In abisul oricarui om zace, cred, o decizie care nu se supune rationalului. M-as proclama usier la poarta sufletului meu. As fi propriul meu informator, detectiv fara palarie, un soi de Colombo impersonat.
Retroactiunile ultimelor candidaturi sociale sunt mai bune decat scorul politicienilor cu staif, chiar daca altadata ma postulam esuat. Pe model spenglerian, declinul se vadeste a fi pasul premergator unui nou inceput.
Noaptea asta mi-ar placea sa fiu Vineri. Ma voi supune si voi invata.
10.01.2012 • Alter Ego