Am fost intrebat de multe ori de ce etalez inca de la inceput faptul cine sunt, iar la incercarea mea de a raspunde, intemeiata pe blamul social, mi s-a replicat: "Crezi ca daca esti interpretat iti scade cota?". Nu mi s-a mai permis sa reactionez, drept care o spun acum: Da, cred!
Cred, totodata, in linistea cuplului si caut sa reprim tensiunile care nu tin, in mod direct si absolut, de mine si/sau de persoana de langa mine. Sigur ca nu traim in trecut, sigur ca ne adaptam prezentului si ca ne orientam inspre viitor, dar prezentul poate fi intr-o continua febrilitate, iar viitorul incert daca tertii necesari relatiei cauta sa argumenteze un posibil esec in loc sa-si etaleze disponibilitatea concilianta si constructiva (fara a o impune).
Despre pozitia mea, n-am nicio problema cu trecutul cuiva daca nu ma afecteaza ori nu ma va leza irepresibil. Sunt, in genere, tolerant, concesiv, promotor al reconstructiei permanente, insa aceasta atitudine pe care o ridic la rang de virtute poate parea ca o emergenta a faptului ca sunt cel ce sunt.
28.01.2012 • Alter Ego