Se întâmplă adesea să nu urmărim vreun scop social când întreţinem unele acţiuni. De asemenea se mai propune că nu întotdeauna faptul că drumul este greu este suficient, ca argument, să renunţi, mai mult, chiar dacă nu există nicio medalie la final, călătoria în sine ar reprezenta premiul. Aşadar, nu ceea ce te aşteaptă la finalul calatoriei este important, ci călătoria în sine.
Consider acest îndemn ca pe unul întrutotul nefericit, chiar abuziv. De ce? Pentru că, la o privire atentă, pare că suntem împiedicaţi fervent să ne dezvoltăm conform pornirilor noastre interioare, porniri care sunt şi-aşa modelate în spritul influenţelor socio-culturale ale vremurilor în care ne irosim traiul. Se tot trâmbiţează că nu mai suntem mijloc, c-am fi devenit scopuri, dar, în for, realitatea conturează opţiuni predefinite de preferinţele celorlalţi. Când îţi duci cu greu traiul, eşti robul banului, când ziua de mâine nu mai este sub semnul îndoielii, devii robul unei suficienţe imposibil de împlinit.
Călătoria către împlinirea unei satisfacţii intelectuale pure te pune în faţa a două călătorii, ambiţiile de tipul acesta nu se vor bucura vreodată de apreciere sinceră. Priviţi artiştii, poeţii, filosofii. Priviţi Renaşterea cum a cumpărat tot ce se putea scrie în cartea de istorie a culturii, dacă nu cu biciul, atunci cu marginalizarea.
Orice gânditor apune într-o generaţie următoare. Orice direcţie este deviată de un străjer al altor opinii, alteori raţiuni pure, practice, fidele, necesare. Şi, la prima vedere, pare progres, deşi istoria gandirii nu ştie dacă nu cumva este în regres. O astfel de abordare apare ca cea mai bine primită astăzi, ajută la portofoliu. Ne jucăm cu cateva idei, le îmbinăm ori le opunem şi am mai străbătut un sistem şi neverosimilitatea demonstrată a acestuia.
Regândim soluţii într-un mediu care începe să abuzeze de propria invenţie: incapacitatea stabilirii limitelor. Descoperirea acestor limite devine preocuparea dintâi, limite care încarcerează adevărul.
Totul redevine îngust, sau un soi de bun venit înapoi, nicăieri, acasă.
05.07.2011 • Caiet