Într-o discuție despre prietenie, un amic îmi spune că el ar renunța la a mai continua cu avansurile către fata pe care o place dacă și unul dintre prietenii lui are să aibă, ulterior, o slăbiciune pentru ea.
Mi s-a părut deplasată atitudinea lui pentru că nu înțeleg de ce ar trebui să dea înapoi. "În numele prieteniei", mi-a răspuns, dar ce valoare mai are acea prietenie care te obligă să renunți la ce-ți dorești, mai ales dacă intențiile tale sunt de bună credință? Nu mai bine renunți la prietenie și te dedici cuceririi persoanei pe care o placi? Știm doar că atunci când suntem îndrăgostiți, ceva se frământă în noi, gândurile noastre sunt orientate preponderent către persoana în cauză.
Eu cred că nu este drept să renunți pentru că asta te-ar face nefericit, iar un prieten adevărat ar trebui să caute să nu-ți pricinuiască neplăceri de niciun fel. Prietenia nu ar trebui folosită ca unealtă de manipulare.
10.01.2011 • Caiet