Astazi nu pot fi crud. Desi am pornit blogul acesta in ideea de a refula fara a-i afecta pe ceilalti, mi-am dat seama ca ori de cate ori primesc o mangaiere, intristarile mele devin tolerate si uitate undeva intr-o haina veche.
M-am supraapreciat. Am gresit. Cred ca am voit reciprocitate intocmai pentru a nu mai indura temerile dezarmarii. Oamenii cladesc relatii si devin prizonierii acestora. Cred ca este cea mai frumoasa detentie odata ce isi dau acordul pentru aceasta.
Ma-ntreb care-mi este adevarata temere, sa dezamagesc sau sa fiu dezamagit. Stiu ca nu sunt social integrat corespunzator, iar teama de a dezamagi caut sa o combat cu afectiune, romantism, certitudine, notiuni personale care lipsesc celor integrati social. Daca voi fi dezamagit, voi fi dezamagit de mine, de modul inconsistent de a ma fi construit spre a implini nevoia celuilalt. Inca mai cred ca este mai important sa-ti arati disponibilitatea de a iubi, decat iubirea per se.
Supraomul lui Nietzsche m-a ratat. Ma tratez regeste cu ganduri celeste.
10.01.2012 • Alter Ego