M-ai luat de mana si mi-ai cerut sa-ti vorbesc despre nelinistile mele, despre toate nerostitele care, spuneai, mi-au adancit chipul. Clipa asta am visat-o, am imaginat scenarii, monologuri, dialoguri si argumente gata sa ne salveze de ignoranta. Gandisem sute de moduri prin care sa-ti spun ca nu cer decat putina disponibilitate, sa iti simt interesul pentru noi, sa nu ma lasi sa fiu mereu cel care incearca, cel care se sperie, cel care esueaza si, in final, invoca dezarmarea. Mi-ar fi prins bine sa preiei incertitudinile mele, chiar sa le ridiculizezi, apoi sa combati panica mea cu asigurari si alinari, sa nu mai lasi sa oftez in fiecare seara intrebandu-ma daca maine voi fi la fel de intristat.
Voiam doar sa ma auzi. Opreste-te, pentru o clipa doar, si fa din maine orice altceva decat ieri sau azi.
31.01.2012 • Alter Ego