am simţit-o smulgându-se din mine
gonea
ca evadată dintr-un scelerat cu pizmă de sine
schiţând un zbucium întristat
căuta să icnească universului neantul
întru eliberare
ferestrele-i căprui nu mai sclipeau
acum
ilustrând nefiinţa
mirajul opac munceşte pamente şi rugi
când cu gândul la cine n-am fost
când cu rândul la cine voi fi
liota mă-ndeamnă să uit
să uit totul
un soi de control alt del
patetic
fatum sau hazard
totul este emfază oricum
eu însumi dezbrac naturalul şi-l biciuiesc
în lupta cu daimonul închipuirilor
unde mă proslăvesc mai puţin crud
patetic
suntem animale cu minte antrenată până la şase trepte
altfel nu ne-am putea minţi că nu suntem vicioşi
depozitari ai unui tract ancestral materializat
dracii
aceleaşi plăsmuite noeme bigote renăscute
pa-te-tic
marea întâlnire nu poate fi leac pentru solitudine
de-ar fi aşa
ar trebui să oftam de fericire ovaţionând ineluctabilul
întrupându-l
şi n-am mai fi prizonierii imprevizibilului
diferenta şi întâia împlinire
mă-ntorc în genune doar să pot fi cu tine
braţele din juru-mi închipuite
chiar dacă mă cuprind
nu mă alină
iar când petrec icoana nu-mi simt tâmplele străbătute
totul este abject în poze
totul este înşelător
pur şi simplu nu surprind ceea ce trebuie
şi nu pot să-mi dau seama la ce bun un zâmbet încarcerat
din nou încotro
mundan
nimeni în intuneric
principe la zgomot şi lumină
straşnic plumbul din urmă
vrăciuitoare sărutare dintâi
după cinci cupe cu speranţe
n-a mai rămas nimic să ne spulbere
25.08.2011 • Cutie