Joburi de ocazie

Stăteam eu așa într-o rână acum vreo cincisprezece ani și mă gândeam cât de cool ar fi să fiu independent. Și nu am stat mult pe gânduri până am încercat primul job. Alesesem ce-mi era mai aproape de casă și mai aproape de mândră, desigur. Două săptămâni am ars peste douăzeci de mii de mititei, am golit peste optzeci de găleți de muștar, am transformat mititei câte patru din trei (regula de seară a patronului), am spălat vase cât alții într-o viață, am strâns capace de Coca-Cola pentru pager și etichete pentru puncte. Eram tânăr, eram îndrăgostit, aveam o forță de nedescris.

Era primul meu job și nu m-am sustras nicio clipă. De m-ar fi motivat și profesorii mei astfel, eh... vremuri. Când am obosit, am renunțat. Au urmat alte joburi pasagere, printre care și distribuitor de fluturași, reviste, alte materiale de genul acesta. Vă spun sincer, n-am făcut niciodată ce au făcut cei care trebuiau să împartă pliantele din imaginea de mai jos. Deși mi-a trecut prin gând, admit, pur și simplu nu am putut.

04.02.2011 • Caiet