Ma simt gol. De cateva zile, fie de la frigul de afara, fie de la dorinta omului de zapada, simt o prapastie in mine care se adanceste cu fiecare neliniste. Exista in jurul meu persoane care imi scriu, altele-mi telefoneaza, chiar ne nimerim uneori la acelasi chiosc zgribuliti. Imi par seci. Nedumerite. In jurul lor sunt la fel de singur. Prapastios, ma pierd strivind realitatea sociala.
Am nevoie, in sensul cel mai afectiv cu putinta, de o imbratisare.
03.02.2012 • Alter Ego