Nu tot ce zboara se mananca, asa-i? Nimic nou, de altfel. Ce este iubirea? Definiti iubirea doar prin conditionare. Dezarmant. Sigur ca generalizez nepermis, insa propun exercitiul doar de dragul argumentului.
Cine (te) iubeste, face asta si aia, si ailalta. Cine (te) iubeste nu face ailalta si aia, si asta. Cine iubeste nu asteapta nimic in schimb, cine asteapta ceva la schimb, fie nu (te) iubeste, fie are un interes (nu neaparat distructiv). Interesul nu poate exista intr-o relatie de iubire, nu altul decat a iubi neconditionat. Adica a face asta si aia, si ailalta si a nu face ailalta si aia, si asta.
Dar care-i rostul iubirii, care este argumentul ei? Pot accepta ca iubirea nu se gandeste, ci se simte. La fel si durerea, si suficienta, si implinirea, si moartea. Toate pot fi gandite si experimentate, mai putin moartea intrucat o poti surprinde autentic o singura data.
Okay, la ce este buna iubirea? La inaltarea sufletului, vorba lui Socrate? Dintre argumentele pe care le avem este vreunul personal? Daca nu este personal, atunci bifam doar o activitate sociala, ne mintim fericiti. Insa daca exista un singur argument pur personal, atunci in virtutea aceluia alegem sa iubim.
Daca, atunci. Plictisitor.
19.07.2012 • Alter Ego