Ma oglindesc in fereastra a nu stiu cata oara. Te-am simtit acolo de fiecare data inainte sa-mi ridic privirea. Cand ochii nu te vedeau, imaginatia proiecta. Suntem frumosi in mintea mea.
Am citit o scrisoare de la tine, se-ncheia cu fara sa-mi pese daca maine va fi liniste. De atunci nu mai astept raspuns. Ori de cate ori gandul, si nu randul, cere alinare, am sa intind mana, am sa te cuprind, am sa te strivesc de mine si-am sa te gust, si-am sa te muncesc: astfel am sa te urasc pentru ca ma vei fi invatat sa astept si sa ma grabesc. Te voi uri c-o puritate nemaintalnita fara sa-mi pese daca maine va fi liniste.
06.04.2012 • Alter Ego