De mai bine de o lună încerc să învăţ telegrafie (morse). Recunosc toate literele, numerele, slash-ul, punctul, virgula şi "BT" la o viteză destul de bună, 25 wpm (words per minute), totuşi am nevoie de o spaţiere la 10wpm pentru a putea copia 90% dintr-un QSO simulat de calculator (QSO, legătură radio stabilită între doi radioamatori). Oricum, acest lucru se întâmplă doar pe calculator, unde codul este transmis perfect şi nu sunt prescurtări sau alte convenţii. Totuşi la o viteză de 10wpm, pot avea un QSO fără prea mari dificultăţi, cred.
Când m-am apucat să învăţ, am fost doar eu, calculatorul şi căştile. Am exersat câte zece minute în fiecare zi, de două sau trei ori pe zi, după dispoziţie. După o lună, am gasit un manipulator şi l-am ataşat staţiei şi am încercat să şi transmit.
Nu m-am uitat nicio clipă la cum este reprezentat grafic codul morse, toate ghidurile spuneau să nu o fac, în consecinţă nu am învăţat puncte şi linii, ci am memorat sunete încercând să le identific din reflex. Deşi la început a fost uşor, metoda Koch s-a dovedit a fi una destul de dificilă, dar dacă nu te dai bătut când remarci o rată de succes sub 40%, deşi cu un caracter înainte aveai peste 90%, ai să reuşeşti.
Pentru a scurta povestea, astăzi am strigat CQ (seek you / apel) pe 18,072 MHz urmat de indicativul meu şi după câteva zeci de minute, mi s-a răspuns, dar viteza de transmitere era foarte mare şi am cerut QRS (transmite mai încet/rar) în trei etape pentru că nu puteam separa un sunet de celălalt, deşi nu era chiar atat de rapidă transmisiunea. Cred că, în final, alesese 8wpm.
De fapt, m-am emoţionat atât de tare încât nu reuşeam să mai transmit nici măcar indicativul meu corect. La un moment, am transmis în româneşte primul qso pse k (primul qso, te rog transmite) şi mi-a răspuns yes în semn că a înţeles, apoi a continuat, dar nu am mai reuşit să copiez nimic din cauza tracului. Am mai încercat să îi spun RST-ul, dar mă tot încurcam, iar corespondentul îmi transmitea, după fiecare invitaţie a mea (pse k) agn agn. Nu reuşisem să-i înţeleg nici măcar indicativul, deşi auzeam că mă striga, tot nu reuşeam să desluşesc.
Pur şi simplu am închis staţia şi mi-am luat carneţelul în care scrisesem doar qrz ??? i?? s yes BT agn agn BT agn agn BT agn agn BT agn agn şi am ieşit pe balcon unde soarele m-a izbit pe şezlong. După câteva minute am identificat că mă ruga să repet, agn însemnând again.
Sunt amărât pentru că omul acela avusese răbdare şi căuta să se asigure că înţelege ceea ce încerc să-i comunic, iar eu, sub impulsul primei experienţe, ca niciodată parcă, am clacat. Am ratat un semnal 599, superb, şi un OM (old man - operatorii staţiilor de radioamator se numesc OM) care ar fi avut răbdarea să trec de pragul dintâi, un fel de prag psihologic.
Trebuie să mă-ntorc la căşti, deşi dezamăgit, parcă mai motivat.
Mi-ar fi plăcut să am pe cineva cu care să învăţ în acelaşi timp, dar sunt foarte puţini oameni în lume care vor să înveţe telegrafie, dar şi mai puţini cei care ştiu.
pse k
PS. Parcă aş porni staţia şi aş încerca din nou, totuşi ceva mă reţine. Înapoi la căşti!
24.05.2011 • Et cetera