De câteva zile răsfoiesc bloguri ale bunicuţelor moderne şi am remarcat că toate sunt armate oricând să-ţi percuteze un sfat, o reţetă culinară sau un goblen. Aceleaşi bunicuţe, gângurind cu nepoţeii, sunt mătuşile tuturor copiilor plimbaţi cu donaţia, instrumente pentru conturile filantropice.
Sfaturile sunt propuse de bunicuţe ca universal valabile, întemeiate pe vasta lor experienţă de viaţă, totuşi tinere-n suflet, şi au ca stindard moralizator zicala "dacă nu ai un bătrân, cumpără-ţi unul". De pildă, în cea mai mare parte, nu înţeleg cum funcţionează cuptorul cu microunde, dar îl reclamă otravă tehnologică. Toate aromele, esenţele, agenţii de îngrăşare şi/sau afânare, cubuleţele potenţatoare de aromă, plicule'ele magice pe care le aruncă în mâncăruri nu se pot încadra în categoria otrăvurilor, acestea reprezentând secretul gustului.
Toate se pricep la bucătărie şi handmade. Când este vorba de plăcinta aceea din copilărie ori sarmaluţa interbelică umplută cu umbră, bunicuţele au întotdeauna reţete care l-ar transforma până şi pe Prâslea cel voinic într-un balaur flămând. Unitatea de măsură favorită a bunicuţelor rămâne încă împărţită, fie cana, fie lingura. Goblenul şi milieul sunt acum la coada listei cu idei pentru cadouri, bunele confecţionează ornamente din sare şi, credeţi sau nu, mililitri de amestecuri miresmatice gata să concureze Parisul.
Printre altele, bunicuţele sunt plăcut impresionate, chiar mângâiate, de campaniile care mediatizează copii bolnavi de leucemie sau tineri care sunt pe listele de aşteptare în vederea unui transplant de rinichi. Sunt primele care ne învaţă că alţii o duc mai rău decât noi, că politica se face exclusiv în for, nu pe facebook, pe bloguri ori la tribune, iar economiile se ţin pe rafturi, în debara, nu seifuri, în murături şi zacuscă, şi nu în conturi la bancă.
14.12.2011 • Empiricus