te adorau când
o dragă
o proslăveai drept fiară
dezbrăcând rochiţa cu maci roşii de durere
si-ţi amintea pentru a mia oară
întoarce-te acolo unde ai văzut
şi trânteşte zbârci peste pleoapă
apleacă-te peste drum şi ia
şi lasă pofta să vină mâncând
cu bucile pline la cer să priveşti
să priveşti înapoi şi să-ţi aminteşti că acolo unde asculţi
vei fi acasă şi niciodată izgonită
obloane de poveste şi pereţi roşii şi oglinzi şi cât încă mai eşti
o frumuseţe de fată
sugrumă-n cuier şi rochiţa şi plasa şi altfel nu vei fi acasă
parol
nu ştiu nimic despre vreun pocal
ştirbit cu ură
din care să fi sorbit păcatul
şi n-am alte pamente lugubre
care mi-au perforat stomacul
n-au decât
să-şi numere ţăndările
mamă şi mamă ca la şcoala de vulpi
infantei încă s-adulmece puberul din ghioc
încă s-o piaptăne cu vorbe suave
şi când acasă are să ceară
are să-i ceară-n zadar fără s-aducă-n simbrie nişte cioburi
de la nişte zarafi
am crezut că ţi-ai uitat sinidisisul la vreun popas înfrigurat
căci prin ferestrele tale căprui toate anotimpurile erau iarnă
chiar şi pe muntele vrăjit erau numai geruri şi viscoluri
şi toate năvalele de ciudă se prăvăleau peste noi
când am plecat am lăsat în urmă nopţi la poalele lui
cuibăriţi între troiene şi gemete cât ne ţinuseră puterile
când de frig şi durere
când de mângâieri şi plăcere
în camerele obscurităţii a prevalat delirul
lovind în moalele capului cu adevărul unui trăznet de vară
nu-i de mirare cum mamă şi mamă leagă prietenii în subceresc
la adăpostul întunericului din adâncuri
săpând şanţuri ca nişte cârtiţe pe care
n-am crezut că pot fi ocnaşe în muget comun
cum n-am crezut că există ceva de neiertat
la fel cum n-am văzut nici soarta
dar nu fiindcă nu există
îndurerată şi deplânsă-ntru cinstirea de taină
ci prin calea şi viaţa şi adevărul şi lumina şi toate
dinapoi şi dinainte
atâtea icnete se-mbrăţişează în semn c-au fost în van
da da
a vrut să strângă-n pumnii tăi sute de cioburi
pe tine te-au fi tăiat dar pe ea nu
a refuzat fatidic să-şi schimbe pielea cleioasă
de şarpe
la auzul unui acord muzical dintr-o punguţă
cu niţcaiva pitaci
chiar dacă ielele îţi dau rotocoale ca iasmele-n coştei
şi cu horbote vor să te-nvăluie ca pe-un pricolici
dansul efemer cu nani pe cuie
cu gârboviţi cu prindere cu popi cu patrie şi aş mai înşira încă vreo mie
de metri de fir de păianjen rupt dintr-o altă existenţă
fir de praf presărat cu sorţi pentru o împlinire străină
caută să mijească verosimilul unui fast de c-un neam apus
până să-i fi luat orbitorul vocea
până să fi căutat aurul în lozinci
pe când nici nu gândea la gondole cu miri
până când rugul să fi fost stins de ploi plumburii şi şoapte
care plănuiau distincţii peste noapte
înainte de toate acestea a mai fost ceva ca-ntre mamă
şi mamă
acum că ştii ce sunt frunzele cangrenate căzute pe frontul nins
şi nu mai crezi că-s covor care te-aşteaptă să-l simţi
ia un test de sarcină şi nu te mira c-a ieşit pozitiv
chiar dacă frunzişul putrezeşte în straturi
în tine va creşte lamura şi primul dintre sori
care va gânguri cast vocala dintâi
avem reale metehne
în sensul că ni le reproşăm
şi sigur că eşti defectă când urli ca o dementă
la viscolul care mi-a acoperit paşii prin nămeţi
bineînţeles că-s lichea când te iau în braţe şi nu te mai las
nici să plângi nici să râzi nici să te afunzi
dar nu ştim dacă în adevăr trebuie să împlinim virtuţi
să croşetăm în absurd
şi acesta-i un adevărat neajuns
te-am întristat
ştiu şi nu voiam iară
să potrivim cadranele la trecute de cinci
şi să ne întoarcem şi reîntoarcem
chiar şi pentru a 666-a oară
la perierghia francilor dintre mamă şi mamă
în 'cheiere
liniştea
nu este un ostrov la care nu se poate ajunge
este un loc firesc cu rechini şi alte satane
13.11.2010 • Cutie