Am plecat. O săptămână mă rup de capitală. O să excelez la ping-pong, probabil, după săptămâna aceasta. Ma gândeam să vă povestesc într-un articol viitor despre cum am slăbit paisprezece kilograme în treizeci şi cinci de zile, de la optzeci şi patru la şaptezeci şi cum, la mai bine de două luni, nu am mai pus niciun kilogram înapoi. Ar putea fi de interes pentru unii oameni. Sau aş putea să vă scriu ce înseamnă pentru mine, dacă tot suntem în luna îndrăgostiţilor, comunicarea în cuplu şi cum gasesc întemeiată teoria precedentului bazându-mă excluziv pe experienţa personală, aşadar nu emanând vreo lege universală. Cu siguranţă ar fi un subiect cu puncte de vedere controversate, dar întotdeauna constructive.
În fond, acum nu vă spun nimic. Astăzi, ca şi ieri, ca şi maine sper, rămân acelaşi nimeni. Un nimeni împlinit. Mă-ntorc în braţele mândrei mele, mi-e bine şi aproape că torc.
09.02.2011 • Et cetera