ecou prin buzunarele trecutului
mă cos pe straie întristate
amfitrion mâinilor înfrigurate

pradă bulelor susur
curg posip
dulce arină
mă izbesc
mă sucesc
lunec peste pântecul tău blând
mă înec într-o savoare prematură
strivindu-mă în tine

din infinitele gesturi
am să-nţeleg ce voiesc

când m-am întors priveam cu renunţare
la tot ce ştiam
în diversitate căutam norma
pe care mi-o însuşeam vanitos
şi pleoapa smulsă oricărui izvod
al fatalităţii
dar
sărutarea demiurgului
era în altă parte
mai aproape

dezarmează-te
mi-a spus
lasă catifeaua să te ucidă cu şişul turcoaz
şi arachnidul să te încarcereze ţesând
în sinidisis o plasă a iubirii
a toleranţei şi a firii
prăbuşeşte-te
prăbuşeşte-te încet
te voi prinde

în oglinda
defunct

am simţit-o smulgându-se din mine
gonea
ca evadată dintr-un scelerat cu pizmă de sine
schiţând un zbucium întristat
căuta să icnească universului neantul

întru eliberare
ferestrele-i căprui nu mai sclipeau
acum
ilustrând nefiinţa
mirajul opac munceşte pamente şi rugi
când cu gândul la cine n-am fost
când cu rândul la cine voi fi

liota mă-ndeamnă să uit
să uit totul
un soi de control alt del
patetic

fatum sau hazard
totul este emfază oricum
eu însumi dezbrac naturalul şi-l biciuiesc
în lupta cu daimonul închipuirilor
unde mă proslăvesc mai puţin crud

patetic
suntem animale cu minte antrenată până la şase trepte
altfel nu ne-am putea minţi că nu suntem vicioşi
depozitari ai unui tract ancestral materializat
dracii
aceleaşi plăsmuite noeme bigote renăscute
pa-te-tic

marea întâlnire nu poate fi leac pentru solitudine
de-ar fi aşa
ar trebui să oftam de fericire ovaţionând ineluctabilul
întrupându-l
şi n-am mai fi prizonierii imprevizibilului
diferenta şi întâia împlinire

mă-ntorc în genune doar să pot fi cu tine
braţele din juru-mi închipuite
chiar dacă mă cuprind
nu mă alină
iar când petrec icoana nu-mi simt tâmplele străbătute
totul este abject în poze
totul este înşelător
pur şi simplu nu surprind ceea ce trebuie
şi nu pot să-mi dau seama la ce bun un zâmbet încarcerat

din nou încotro
mundan
nimeni în intuneric
principe la zgomot şi lumină

straşnic plumbul din urmă
vrăciuitoare sărutare dintâi
după cinci cupe cu speranţe
n-a mai rămas nimic să ne spulbere