Doru Moraru

Filosof, fotograf, radioamator, blogger et al.
Doru Moraru
Doru

Doru Moraru

București, Romania
DOWNLOAD CV

DESPRE

Sunt pasionat de filosofie, fotografie, dezvoltare web, radiocomunicații analogice (cw) și digitale (psk31, rtty).

  • Web Design
  • Wordpress
  • Business Apps
  • APTITUDINI WEB-DEV / SKILLS

    HTML, XHTML, HTML5
    85%
    CSS, CSS3, XML
    70%
    JAVASCRIPT, AJAX, JQUERY
    60%
    PHP & MySQL
    70%
    WORDPRESS
    90%
    PHOTOSHOP
    80%
    DREAMWEAVER
    90%

    EDUCAȚIE

    • DOCTORAT2014 — PREZENT

      Sistemul datoriilor în Metafizica moravurilor

      Facultatea de Filosofie, Universitatea din București.

    • MASTERAT 2012 — 2014

      Etică aplicată în societate afaceri și organizații

      Facultatea de Filosofie, Universitatea din București.
      Media anilor de studiu: 10. Disertație: 10.

    • LICENȚĂ2009 — 2012

      Studii europene și relații internaționale

      Facultatea de Filosofie, Universitatea din București.
      Media anilor de studiu: 9,67. Lucrare de licență: 10.

    • MODUL PSIHOPEDAGOGIC 2009 — 2012

      Facultatea de psihologie și științele educației

      Universitatea din București

    EXPERIENCE

    • Web Developer July 2009

      Infosys

      Lorem Ipsum roin gravida nibh vel velit auctor aliquet. Aenean sollicitudin, lorem quis bibendum auctor, nisi elit consequat. DEC 2013 to Present.

    • Senior Programmer March 2012

      WEBEL

      Lorem Ipsum roin gravida nibh vel velit auctor aliquet. Aenean sollicitudin, lorem quis bibendum auctor, nisi elit consequat. DEC 2013 to Present.

    • Team Leader August 2014

      WEBEL

      Lorem Ipsum roin gravida nibh vel velit auctor aliquet. Aenean sollicitudin, lorem quis bibendum auctor, nisi elit consequat. DEC 2013 to Present.

    • Project Manager March 2016

      WEBEL

      Lorem Ipsum roin gravida nibh vel velit auctor aliquet. Aenean sollicitudin, lorem quis bibendum auctor, nisi elit consequat. DEC 2013 to Present.

    Fujifilm X100 – înapoi în viitor

    Nu am considerat și nici nu consider fotografia ca fiind o artă, ci mai degrabă rezultatul unei munci asidue. A stăpâni lumina, a crea emoții, dispoziții, a transmite mesaje vizuale, nu înseamnă doar o minte creatoare, ci rezultatul îmbinării a mai multor considerente de natură tehnică și estetică. Faptul că sunt zgârcit cu definiția fotografiei este cunoscut celor din jurul meu, întrucât oriunde există posibilitatea creației artistice per accident, în opinia mea, nu mai poate fi numită artă, nici măcar în sensul techne, ci doar de contingență.

    Mi-am dorit foarte mult un aparat foto care să nu fie intimidant atunci când poziționez vizorul la ochi, problemă pe care o întâmpinam adesea cu full-frame-ul pe care-l dețin deja. Am jinduit după Fujifilm X100, un dispozitiv nu tocmai de ultimă generație, dar cu un design care inspiră. Am mai scris despre dorința mea de a achiziționa Fujifilm și am primit o ofertă de la Mihai din Cluj, dar, în cele din urmă, după ce am cântărit între X100, X100S și X100T, am decis că ar fi cel mai potrivit să-mi achiziționez X100 din București, astfel să îl pot testa minuțios. Nu mi-am dorit unul nou, dar situația s-a conturat de așa natură încât am găsit unul nou.

    Cei care-și ațintesc ochii spre noua achiziție, pentru a folosi o expresie la modă, mă întreabă ce film folosesc și cum mă descurc cu developatul în această epocă digitală, iar asta mă bucură mai mult decât reacția de repulsie pe care o au cei mai mulți în fața unui DSLR. Cei de la Fujifilm au știut că pentru fotografia de stradă sau spontană ai nevoie de un dispozitiv cu tehnologie modernă și aspect retro. Alternativa, de regulă, este Olympus, dar senzorul 4/3 este inutilizabil, în opinia mea, în lumină slabă, cu toate acestea nici X100 nu este extraordinar, chiar dacă senzorul este APS-C, dar dacă nu-ți este teamă de subexpunere controlată pentru a menține un ISO cât mai scăzut și recuperarea detaliilor în post-producție atunci poți spune că ai pachetul perfect. Aici am mai putea introduce Leica, dar nu în termenii unei alternative, ci a unei clase mult superioare la un preț pe măsură.

    Experiența mea cu X100, până acum, este una foarte plăcută. Am uneori tendința de a verifica piața pentru a-l schimba cu X100T, dar lupt cu greu tentației de a nu mai pune accent pe tehnologie, ci pe compoziție și tehnică de fotografiere. Focala fixa, 23mm (echivalentul 35mm pe FF), nu-mi este străină deoarece am folosit 35mm intensiv pe Nikon D610, găsind-o potrivită pentru cele mai multe activități cu familia sau prietenii. În sfera comercială, cerințele și echipamentele sunt adaptate corespunzător, desigur. În fiecare seară, când mă așez la calculator pentru a evalua fotografiile de peste zi, constat că tot mai multe cadre sunt de păstrat. Înainte aveam o rată de 50%-50%, acum am o rată de 85% fotografii pe care le păstrez. Este adevărat că nici nu mai declanșez obturatorul la orice scenă fără a identifica mesajul pe care vreau să-l transmit sau particularitatea pe care s-o evidențiez. Am devenit ceva mai conservator cu obturatorul după două sute de mii de fotografii realizate, iar după cinci sute de mii, aproape că văd înainte ceea ce fotografiez înainte de a duce vizorul la ochi. Nu este de mirare că 35mm este o focală cu potențial sporit, distorsiunile sunt mici, iar grija la încadrare și o minimă corecție a distorsiunilor (procedeu automatizat astăzi de aproape toate programele serioase de editare foto).

    Calitatea culorilor este motivul principal pentru care mi-am dorit Fujifilm X. Sunt impresionat de cât de bine calculează balansul de alb și cum păstrează textura, în special în cazul portretelor. Sunt situații, în lumină mixtă unde poți expune deliberat exclusiv pentru subiect și să observi cum ambientul are o deviație de culoare la fel ca în realitate. De exemplu, în cluburi, unde luminile sunt mixte și colorate, dacă optezi să expui pentru un grup, am observat că balansul de alb, acest blestem, dar și binecuvântare, cu care se luptă fotograful în era digitală, este perfect. Același lucru nu îl pot spune despre Nikon sau Canon dacă nu folosesc blitz-ul care decide cantitatea de lumină bazându-se pe distanța calculată și recalcularea temperaturii în funcție de viteza obturatorului care permite mai mult sau mai puțin ambient să contribuie, Desigur, în post-producție, rezultatele îmi par superioare dinspre categoria DSLR, dar ca punct de plecare când fotografiezi RAW în special, tehnologia implementată de Fujifilm este excelentă. Dacă ar exista Full-Frame de la Fujifilm, aș vinde tot echipamentul Nikon pe care-l dețin pentru a-l achiziționa.

    Adaugă un comentariu