Mă numesc Doru şi sunt autorul articolelor de pe Blogul unui întârziat. Sporadic, scriu şi pe alte platforme. N-am făcut niciodată parte din Blogosferă întrucât am ratat toate blogomeet-urile neavând greutatea necesară să cobor din adâncuri. L-am rugat pe Moş Crăciun să-mi aducă inspiraţie spre a putea scrie lucruri interesante. Mi-a adus o carte. Scrisă în franceză. Dobitocul.

Nu sunt Blogger. Nu scriu pentru mine şi nici pentru tine, nici pentru vreo companie sau politichie. Nu scriu pentru Google şi nu mă interesează relevanţa căutărilor, pagerank-ul sau indexarea paginilor, la fel cum nu mă interesează nici dacă-mi dai unfollow pe Twitter, nici dacă pe Facebook mă ştergi de la prieteni. Nici prin blogroll-uri nu mă interesează dacă apar.  Să fim înţeleşi.

Mi-ar plăcea să fie pace în lume, dar nu sunt atât de frumos. Înclin să cred că dintre frumos sau deştept cel mai bine este să fii nebun. Aş fi preferat civilizaţia, dar acolo este prea cald, iar lianele deja închiriate. Îmi expun ideile neşlefuite de teamă să nu le uit.

Nu tolerez să-mi fie invadată intimitatea şi niciun prieten nu-mi vai fi mai prieten decât persoana de lângă mine. Interacţiunile necesare le tratez cu indiferenţă împletită cu o uşoară formă de formal. Afinităţile bilaterale suprascriu această regulă. Prima impresie este, din punctul meu de vedere, relevantă. Când aleg să îmbrăţişez un gând, oricât de tâmp, o fac zâmbind.

Aproape totul este ştiinţă, în sensul priceperii, nimic nu e dat. Nu cred în viaţă după moarte, este o contradicţie în termeni. Nu cred că există un sens al vieţii. Eu, însă, exist. Şi tu.

Am hobby-uri ciudate, întind sârme, sunt radioamator noi, cânt la pian. Îmi place să călătoresc, ador plecările înspre nicăieri şi ador să mi se facă dor de acasă. Nu pot călători singur, nu vreau.

Altfel, pentru lucruri mai mult sau mai puţin serioase, îmi poţi scrie un email la posta.edoru@gmail.com

PS. Nu-mi daţi sfaturi, pot greşi singur.