Doru Moraru

Filosof, fotograf, radioamator, blogger et al.
Doru Moraru
Doru

Doru Moraru

București, Romania
DOWNLOAD CV

DESPRE

Sunt pasionat de filosofie, fotografie, dezvoltare web, radiocomunicații analogice (cw) și digitale (psk31, rtty).

  • Web Design
  • Wordpress
  • Business Apps
  • APTITUDINI WEB-DEV / SKILLS

    HTML, XHTML, HTML5
    85%
    CSS, CSS3, XML
    70%
    JAVASCRIPT, AJAX, JQUERY
    60%
    PHP & MySQL
    70%
    WORDPRESS
    90%
    PHOTOSHOP
    80%
    DREAMWEAVER
    90%

    EDUCAȚIE

    • DOCTORAT2014 — PREZENT

      Sistemul datoriilor în Metafizica moravurilor

      Facultatea de Filosofie, Universitatea din București.

    • MASTERAT 2012 — 2014

      Etică aplicată în societate afaceri și organizații

      Facultatea de Filosofie, Universitatea din București.
      Media anilor de studiu: 10. Disertație: 10.

    • LICENȚĂ2009 — 2012

      Studii europene și relații internaționale

      Facultatea de Filosofie, Universitatea din București.
      Media anilor de studiu: 9,67. Lucrare de licență: 10.

    • MODUL PSIHOPEDAGOGIC 2009 — 2012

      Facultatea de psihologie și științele educației

      Universitatea din București

    EXPERIENCE

    • Web Developer July 2009

      Infosys

      Lorem Ipsum roin gravida nibh vel velit auctor aliquet. Aenean sollicitudin, lorem quis bibendum auctor, nisi elit consequat. DEC 2013 to Present.

    • Senior Programmer March 2012

      WEBEL

      Lorem Ipsum roin gravida nibh vel velit auctor aliquet. Aenean sollicitudin, lorem quis bibendum auctor, nisi elit consequat. DEC 2013 to Present.

    • Team Leader August 2014

      WEBEL

      Lorem Ipsum roin gravida nibh vel velit auctor aliquet. Aenean sollicitudin, lorem quis bibendum auctor, nisi elit consequat. DEC 2013 to Present.

    • Project Manager March 2016

      WEBEL

      Lorem Ipsum roin gravida nibh vel velit auctor aliquet. Aenean sollicitudin, lorem quis bibendum auctor, nisi elit consequat. DEC 2013 to Present.

    Cu spatele inainte

    Pur si simplu imi vine sa urlu, sa icnesc ca un dement. Patul este gol, fara perne, fara cearceafuri, fara vise.

    Sucit de muzica, intristat de frig, dezarmat de ecoul sughitului, tremurand usor, fixez, curbandu-mi coloana, centrul tavanului. Nu vad nimic, bezna ma face sa-mi imaginez albul, iar singurele umbre celeste raman pasarile lui Prometeu.

    Am obosit sa cer afectiune. Am obosit sa te conving in fiecare zi cat de adanc esti inradacinata-n mine. Am devenit imun lacrimilor tale. Ai plans de prea multe ori in bratele mele gangurind ca-ti pare rau. Nu te condamn, cu totii o dam in bara din cand in cand, nu te pot condamna pentru ca nu stii sa iubesti. Pur si simplu, nu stii sa iubesti. Aceasta este opinia mea. Aceasta este si intemeierea cu care ma alin.

    Am obosit sa trag singur, da, am obosit si nici nu mai stiu incotro. Iar cand sunt intr-o astfel de situatie, gresesc si tot ce ma intreb este ce caut eu aici, unde este aici, mai sunt undeva, pur si simplu, mai sunt?

    Din gand in gand, ratacit.